PelicaniPrincipiul pelicanului spune ca, asemena pasarii care deschide ciocul si aduna, odata cu pestele, si apa si namol si plante, la gramada, la fel si oamenii inghit tot pachetul de minciuni care se trimite catre ei de cei care, prin acest demers, vor avea de castigat. Pentru ca pelicani flamanzi exista si sunt gata sa inghita ce le dau altii, aceste pachete isi produc efectele, ajutandu-i pe cei care le trimit si intoxicandu-i pe cei care le inghit.

Motivele functionarii acestei, sa-i zicem, "manipulari" tine de lipsa de timp pentru a vedea detaliile a "pelicanilor", de educatia acestora, de dorinta ca realitatea sa arate intr-un anumit fel, de nivelul de asteptari, de conectarea la surse credibile de informatie, dar si de o obisnuinta de a inghiti fara a face niciun efort de departajare a adevarului de minciuna.

In dorinta de a identifica corect informatia, omul a delimitat definitiile in genuri proxime (clase de informatii, de cuvinte, de obiecte, etc) si diferente specifice (ceea ce identifica, prin insusiri obiective, prin comparatii, prin delimitari, informatia de altele din aceeasi clasa sau gen proxim). In mare, definirea unei entitati se face astfel prin doua coborari la concret: odata prin genul proxim si a doua oara prin diferenta specifica.

Pentru cei care cred ca este complicat am sa dau un exemplu: automobilul este

– un vehicul ( genul proxim)

– autopropulsat, suspendat pe roti, senile sau talpi de alunecare, care serveste la transportul oamenilor sau al bunurilor (diferente specifice in functie de caracteristici, scop, etc.). 

Cu cat folosim mai multe diferente specifice cu atat definirea este mai clara. La polul opus sta definirea fara diferentele specifice: Autovehiculul este un vehicul.

Iar lucrurile se complica atunci cand dorim sa identificam fiecare individ in parte. De cate ori ati auzit: Basescu este un securist? Sau Vantu e un mogul? Pe langa etichetarea intr-o categorie, lipsa delimitarilor, a diferentierii produce confuzie. O confuzie de care unii doresc sa se foloseasca pentru a apara pe unii in timp ce arata cu degetul catre altii. Exemplele cele mai bune le vedeti la TV: cand a fost judecat Vantu, la Realitatea TV s-a vorbit toata ziua de Bercea Mondial. Cand Felix a fost dovedit turnator al securitatii, Antena 3 a aratat cu degetul spre ANAF.

Insa nu pot intelege persoanele educate, cu pretentii intelectuale, cu capacitati evidente de gandire superioara, atunci cand dovedesc un gen de gandire prin genuri proxime. Cum sa inteleg o persoana care, in momentul in care la TV era generalul in rezerva Mircea Chelaru, scria intr-un comentariu: "la B1 vorbeste un general. Ce mai vrea si nesimtitul asta?", doar pentru ca in acea zi SCMD-ul controversatului Mircea Dogaru manifestase urat pentru revenirea la fostul sistem de calcul pentru pensiile militare. Astfel, introducerea unui om intr-o clasa care esuase printr-un gest urat la adresa presedintelui Romaniei si aplicarea unei etichete comune, arata un tip de gandire prin gen proxim sau lenea de a gandi.

Si exemplele pot continua daca ne referim la categorii controversate, etichetate deja: ganditi-va ce impresie v-au facut pana acum bancherii. Dar Mugur Isarescu care este si el un bancher? Ce se schimba? Sau daca ne referim la politisti, politicieni, preoti, etc. Desi nu contest raul pe care unii l-au facut societatii, diferentierea specifica ar trebui sa primeze. Cum l-am delimita pe Dan Voiculescu de Mona Musca? Amandoi sunt doi fosti colaboratori cu securitatea (genul proxim) dar care au reactionat diferit in fata aceleiasi demascari: unul s-a folosit de bani si influenta si era sa desfiinteze CNAS-ul si afirma ca merge pana la CEDO, in timp ce Mona Musca s-a retras din viata politica nemaifiind o persoana publica.

Iar ca un mic indreptar electoral, atunci cand doriti sa votati, in baza unei analize temeinice, dezgoliti, ca pe o ceapa, un politician de vorbe, de promisiuni, de acuze, de realitati virtuale construite verbal, de faptele sale. Acestea din urma fac diferenta pentru ca ele arata ca:

– omul este sau nu congruent cu vorbele sale;

– faptele ii dau experienta care il poate face credibil;

– ii indica caracterul care ar trebui sa primeze in fata inteligentei;

– arata directia in care merge si ce va face cu mandatul pe care dvs. i l-ati incredinta.