In materie de a prezice evenimente viitoare am de ales sa pun la lucru propria minte folosind cele scrise de Nassim Nicholas Taleb sau sa-l cred pe cuvant pe Sebastian Lazaroiu. Pentru varianta a doua am cateva retineri.

Intai de toate sunt convins ca fostul consilier face parte dintre aceia care arunca momeli in viitor ca ele sa se adevereasca in timp. E ca si cum tragi cu arcul intr-un panou si, in jurul locului unde sageata a atins panoul, desenezi tinta. Bineinteles ca in folosul propriu sau al grupului pe care-l reprezinta.

Apoi pentru ca sunt nevoit sa precizez ca Noua Republica nu este Alba ca Zapada pe care el si-o dorea. Daca nu credeti recititi articolele si comentariile de pe Blogary de dupa demiterea sa de la Ministerul Muncii si atacurile ulterioare care au pornit de acolo. Pe unele poate le stiti, pe altele poate le veti afla candva. Momentan locul lor e la gunoi.

Asa ca imi ramane prima optiune, aceea de a pune pe hartie reperele descrise de autorul celebrei carti „Lebada Neagra” si pe care vom croseta logic ceea ce este vizibil de catre cei mai multi dintre noi doar ca nu suntem obisnuiti sa le privim. Sau sa le acordam atentia cuvenita si un pic de predictibilitate.

ACTORII SI FAPTELE LOR

In viata politica autohtona sunt trei actori principali: Presedintele, Partidele politice si Electoratul. Presedintele pentru ca este cel ales si care, prin numirea primului ministru, marcheaza genul de politica pentru urmatorii 4 ani. Partidele pentru ca au enorma putere financiara, media si decizionala. Iar Electoratul, adica acea parte din populatie care-si exercita activ dreptul de a vota, in functie de implicare, poate produce lebede negre.

Din pacate, ceilalti sunt spectatorii sau sustinatorii de pe margine a uneia, a doua sau mai multe dintre partile amintite mai sus. Pentru a vedea care sunt faptele lor, in tabelul de mai jos am trecut prestatia fiecaruia in raport cu principalele 5 asteptari si misiuni asumate la inceputul mandatului din 2008 – 2009:

Constatam ca presedintele Traian Basescu a abandonat doua dintre cele 5 directii majore, in conditiile in care pe celelalte 3 le-a initiat doar si a dorit ca partidele din arcul guvernamental sa-i continue demersul.

Raspunsul acestora a fost un joc de glezne perpetuu, mediatic sau, in cazul UDMR, de impotrivire pe fata. In acest sens, in afara de o semireforma a sectorului bugetar, mai mult protectionista si de stanga, prin blocarea posturilor si iesiri din sistem la pensie, puterea nu a facut decat sa transfere costul crizei asupra populatiei si a mediului de afaceri: taieri de salarii, taxe forfetare si interzicerea deducerilor pentru firme a unor cheltuieli, TVA marit pentru toti. Ulterior a legiferat noi taxe si impozite si se pare ca nu se va opri aici. Cam aceasta este situatia celor de la guvernare la inceputul anului 2012 in politica mioritica.

Tabelul de sus mai arata insa ceva: indiferenta cu care sunt tratate doua dintre directiile principale ale reformei SISTEMULUI de catre populatie. Reforma administrativa si a sectorului bugetar nu preocupa prea mult populatia. Pentru a face o comparatie, Polonia care are o absorbtie impresionanta a fondurilor europene, a facut reforma administrativa in 1999, inainte de aderarea la UE si are un aparat de stat cu mult mai flexibil si mai mic raportat la numarul de locuitori decat Romania.

Un astfel de exemplu se pare ca nu este dorit la noi si nici nu a fost suficient de bine explicat populatiei. Motivele sunt usor de ghicit: nici unii si nici ceilalti nu au fost interesati.

Cat priveste opozitia? E la fel ca cele observate mai sus: e impotriva, e unita, dar e pe nicaieri.

PREZICERI

Pentru a face o prezicere cat mai exacta in spiritul celor scrise de Nicholas Taleb, voi urmari 4 aspecte esentiale:

  • mediul in care se produc faptele si se face prezicerea,
  • faptele anterioare ale actorilor din piesa analizata,
  • lebada neagra ca element de noutate, surpinzator chiar si
  • intentiile dovedite de pe scena politica. Am sa le iau pe rand.

1) – Mediul se refera la zona valorica a activitatii umane si pe care am descris-o intr-un articol anterior:  Mediocristan sau Extremistan? Adica valorile care definesc acest mediu si care fac posibila predictia sunt dintr-o zona comuna, unde valorile nu influenteaza ceea ce s-a intamplat pana acum sau dintr-o zona extrema, unde acestea pot marca fundamental viitorul prin aparitia lor? Cum politica noastra tine de domeniul mediocritatii cvasigenerale si dovedite, viitoarele elemente de noutate sau imprevizibil nu pot afecta rezultatul final.

Pentru ca, sa zicem, o eventuala coalitie cum o presupune Sebastian Lazaroiu, intre PDL si PSD a mai fost iar rezultatul guvernarii acesteia a fost catastrofal: taxa forfetara, scaderea veniturilor, neaplicarea legii privind salarizarea profesorilor, o lege a invatamantului execrabila. La fel de catastrofal ca orice guvernare de pana acum. Si atunci unde este noutatea?

2) – Privind faptele, observam o opozitie totala, un „Gica Contra” perpetuu al USL, apreciat initial de electorat si taxat ulterior prin scaderea in sondaje. Acest „nimic” peste tot se va mentine probabil, iar luptele pentru putere si incercarea lui Nastase de a lua prim-planul lui Victor Ponta va produce noi dispute interne in PSD, ceea ce-l va situa si mai jos in preferinte. PNL-ul va urma si el acest trend pe masura ce apare tot mai evident ca Noua Republica poate fi o alternativa liberala. Doar ca aceasta trebuie sa o si dovedeasca.

Tot faptele mai arata ca in afara unui mimetism de care vorbeam anterior si o impiedicare de pretentiile UDMR, PDL-ul scade in sondaje si a ajuns un partid balama, in niciun caz unul de referinta in politica viitoare. Este chiar hilar cum se poate baza pe un UNPR care nu are electorat dar care are o multime de primari inrolati si care, ar putea aduce voturi doar in masura in care isi mobilizeaza fiecare primar electoratul captiv prin alocatii si ajutoare, plus mita electorala. O unificare a PDL cu UNPR este insa posibila si benefica celor doua partide, insa nu pe gustul lui Traian Basescu, pentru ca aceasta alianta ar lasa loc liber pe dreapta unde partidul „gumilastic” PDL captase o parte din atentie prin electoratul PLD-ului.

Daca o astfel de coalitie s-ar face, PDL-ul trece inapoi in matca sa de stanga, acolo unde s-ar intalni cu doctrina (daca aceasta exista) a UNPR-ului. Poate fi o alianta dorita si care a functionat in ultimii ani. La aceasta, PSD-ul s-ar plia pentru ca UNPR-ul ar fi puntea de legatura intre cele doua partide. Iar PNL-ul ar fi lasat pe afara.

In acest caz Lazaroiu ar avea dreptate, doar ca nu stim cum ar putea Traian Basescu sa dea functia de premier PSD-ului care a mai parasit o data corabia in 2009?

3) – Lebada Neagra, privind tabelul de mai sus si care face distonanta intre faptele celorlalti actori pare sa fie Noua Republica. Intentiile sale sunt de a strange numarul de semnaturi care sa-i permita infiintarea ca partid insa, ceea ce o face sa contrasteze cu celelalte este mesajul viu si solutiile cu care vine ca oferta politica. In ciuda culorii, lebada neagra inseamna acea noutate si, presupunerile de mai sus, plus multe altele care tin de directia in care se indreapta statele, ii creeaza un culoar politic mai mult decat favorabil.

Numai ca puterea acesteia este limitata si tine de intelegerea si sustinerea pe care o asteapta de la electoratul inteligent, de dreapta, tanar si locuitor al marilor orase. Ori cei mai multi, satui de lebede albe (trecut) nu mai vor sa auda de politica. Sau, susotind pe bloguri sau prin birouri, asteapta sa o vada crescand. Nicio sansa, atata timp cat alegerea celor de la care se asteapta actiune este pasivitatea.

Asadar avem o mica sau o potentiala lebada neagra, momentan „ratusca cea urata”.

4) – Ultimul criteriu de calcul al prezicerii este, asa cum spuneam la inceputul acestui capitol, intentia dovedita. Ori aici lucrurile se complica. Pentru ca, pe de o parte, PSD si PNL par a merge in continuare in varianta USL, perdanta pentru cei mai multi dintre analistii celor doua partide. Pe de alta parte UDMR are o problema cu fragmentarea electoratului sau si va dori, probabil, eliminarea pragului electoral. Acest fapt poate lasa sa reintre in viata politica partide precum PRM sau Partidul lui Miron Cosma. Si, nu in ultimul rand, PDL mimeaza ca este un partid de dreapta in timp ce se comporta ca unul de stanga, slabit dupa atata efort de a mima reforma, dar intarit financiar, desi nu intotdeauna legal, asa cum arata DNA-ul. Unde este viitorul nostru in aceste intentii? Unde sunt promisiunile electorale? Cine-i trage la raspundere si de ce sa le dam inca o data votul?

SPERANTE DESARTE

In urma acestui tablou „profetic”, cu zambetele de rigoare pentru termen, viitorul nu arata deloc bine. Pe de o parte Mediocristanul pare sa ne inghita iremediabil. Factura crizei va fi suportata in continuare de catre noi. Iar cei care mai avem sperante intr-un viitor mai bun, am inteles ca o implicare fara rezerve este de preferat  inca unui an ratat din viata noastra. Sau a inca 4, or costurilor emigrarii.

Si nu spun fara sens „o implicare fara rezerve”: vad semiimplicarea sau rezervele fata de noi cei de la Noua Republica. Vad criticismul atunci cand incerc sa construiesc, impreuna cu grupul de la Timisoara. Observ cum unii oameni nu vor sa renunte la adeziunea fata de partidul de unde au declarat, venind la noi, ca nu se mai regasesc. O vad atunci cand se codesc sa isi asume responsabilitati sau sa plateasca pretul functionarii grupului, adica cotizatia minima lunara. O vad cand suspicioneaza intentiile celor care si-au asumat, temporar, conducerea acestor noi formatiuni si care dau, uneori, mai mult decat este vizibil pentru reusita comuna. O vad cand primim „NU”-uri pentru semnaturile privind infiintarea partidului… Si exemplele pot continua.

Privind pentru ultima oara la tabelul de mai sus, intrebati-va „Cine se apropie cel mai mult nu de asteptarile electoratului, ci de progresul acestei tari si de constructia unui viitor mai bun?” PSD, PDL sau mai stiu eu ce alta formatiune politica?

Rolul nostru in miscarea NOUA REPUBLICA este sa cream o platforma unde fiecare care doreste sa se implice sa se regaseasca si sa poata fi reprezentat. Lucram la ea si o imbunatatim in fiecare zi. Mai mult, avem echipa care poate gasi solutiile. Avem buna intentie si speram sa nu dezamagim. In trei luni ne-am dezvoltat in 20 de organizatii locale. Insa, fata de posibilitatile adversarilor nostrii suntem inca la inceput de drum.

Ca si prognoza, Noua Republica poate sa reuseasca si reusita sa insemne o diferenta in viitor, in bine, sau poate sa nu o faca, caz in care nu vom abandona si vom construi mai departe. Cu o singura conditie: sa nu o facem singuri.

Pentru ca o Noua Republica pentru o mana de reformisti nu inseamna decat sperante desarte, fara implicarea dvs. Dupa modelul de la 1848, o mana de reformisti sunt deja initiatorii unei revolutii, iar viitorul poate arata, pe termen lung, mai bine. Si tocmai acest viitor ii sperie pe politicienii de acum pentru ca va veni timpul cand vor trebuia sa dea socoteala.

Uitati-l pe Sebastian Lazaroiu sau orice alt profet al politicii autohtone: viitorul incepe prin prezentul de acum si el poate fi schimbat prin implicare personala. Restul sunt sperante desarte. Depinde de fiecare dintre noi ce viitor decidem.