Modificarea structurii sociale in Romania si in Europa, pericolul unei noi crize economice si noile provocari care stau in fata natiunilor si organismelor arata necesitatea unei schimbari, a unei noi constructii de sistem, care sa treaca cu bine statele ajunse din nou in fata crizei de noile provocari, unele din ele existentiale.

Politic

Doctrinar, partidele din Romania, pe care am incercat sa le pozitionez bazandu-ma pe o schema dintr-un articol scris de Theophyle, stau slab sau foarte slab. Nu au platforme – program, nu au obiective pe care sa le urmareasca in afara interesului personal si nici cadre de referinta doctrinara in limita carora sa si actioneze.

Pozitionarea pe care o veti citi mai jos si pe care o puteti intelege mai bine daca vizionati si imaginea alaturata (dublu click pentru marire) s-a facut prin plasarea partidelor intre cele patru valori: axa nord – sud data de viziunea existentei unei autoritati statale mai mare (autoritarism) sau mai mica (libertarianism) si axa est – vest prin plasarea intre  stanga „revolutionar – progresista” si dreapta „traditional – conservatoare”.

Din ce in ce mai evident, politicul autohton reactioneaza mai mult decat actioneaza sau este interesat doar de electoratul care sa-i acorde puterea prin vot. De aceea, am facut-o in functie de perceptia indusa si nu de ceea ce spun partidele ca ar fi. Bineinteles ca, nefiind sociolog sau analist politic, nu am pretentia detinerii adevarului, insa am citit mai multe manuale de pozitionare decat au facut-o 80% din politicienii romani. Asadar:

PSD – prin autoincluderea in zona „social – democratiei” si-a dorit si a reusit sa ramana la stanga, realizand in 20 de ani un stat „minimalist” suficient cat sa asigure figurilor penale din conducerea sa siguranta imunitatii in fata legii pentru faptele savarsite. Subordonand justitia, sindicatele, o parte a presei si unele ONG-uri, PSD si-a asigurat puterea in forma directa prin detinerea guvernarii sau prin interpusi, din 1990 si pana in 2009, cand au cedat presiunilor lui Traian Basescu si au iesit din coalitia cu PDL. Intrarea in Uniunea Social – Liberala ii asigura absorbtia unei aliante (PNL + PC) care renunta la doctrine si istorie si face o miscare catre stanga.

protestPDL – principalul opozant al PSD, condus direct sau indirect de Traian Basescu, este tributar radacinilor sale FSN-iste, in interiorul sau gasindu-se o adunatura de mentalitati cu influente de stanga si de dreapta, mai ales dupa absorbtia PLD, ca aripa rupta din PNL-ul care nu era de acord cu politica lui Traian Basescu. Fiind la guvernare din 2009, a fost nevoit sa sustina cateva masuri de dreapta (taierea salariilor, cota unica de impozitare de 16%) insa a pendulat si spre populsim si masuri de stanga (cosul pensionarului, taxarea IMM-urilor prin impozitul forfetar al lui Pogea) dovedind ca este instabil pentru o pozitionare de dreapta, ramanand in zona de stanga, cu toate eforturile presedintelui Basescu.

UDMR – fiind in sine un partid etnic, a inclus si probabil ca va mai include, toate orientarile membrilor sai, de la dreapta la stanga si de la autoritarism la libertarianism, reusind sa asigure pentru perioadele in care a fost cooptat in coalitii, un echilibru intre fortele politice din Romania. Contestat din cauza personalitatilor sale care au acumulat avere sau sunt subiectele unor dosare de ancheta, UDMR isi vede atacat statutul de „partidul maghiarilor din Romania” prin infiintarea partidului lui Laszlo Tokes si a altor formatiuni.

ACD – forma prin care PNL-ul inghite partidul televizor (PC) al lui Dan Voiculescu, negasindu-si un electorat de dreapta puternic, face pasul catre PSD (o sa vedem mai tarziu de ce) anacronic, printr-o miscare politica sinucigasa din cel putin doua motive: prima pentru ca pleaca de la dreapta catre stanga, in bratele PSD-ului care se comporta ca un magnet static si, a doua greseala, lasa loc liber la dreapta, acolo unde electoratul cu astfel de vederi nu se mai simte reprezentat fiind trimis in bratele presedintelui Traian Basescu sau in zona electoratului dezamagit.

ecologistii – prin confiscarea unei miscari de nisa sunt pozitionati in zona de stanga, fiind mai atrasi de partide gen PSD sau de aliante precum USL-ul dacat de dreapta, acolo unde sunt principalii sai inamici, patronii de fabrici si uzine sau corporatiile, principalii poluatori.

PRM – a pierdut prin pozitionarea la stanga, nereusind sa atraga doctrinar extremistii – nationalisti care apar in situatii de criza. Apropiat de zona anarhismului (extrema de stanga – libertariana), PRM-ul a jucat cateva roluri in mineriade sau in incercari de manipulare a opiniei publice incalcand in mod flagrant legile statului roman. Pentru asta (si nu numai) a fost penalizat electoral si trimis la periferia politicii romanesti.

PNT-CD – se pozitioneaza in zona crestin democratiei, insa a pierdut mergand pe cartea monarhiei fara sa aiba un feed-back din partea societatii care, fiind manipulata de partidele de stanga, s-a creat o atitudine defavorabila pentru o crestere electorala care sa sustina Casa Regala. Miscarile printului consort Duda de a candida la presedintie (!?), luptele intestine, precum si infiltrarea partidelor istorice cu elemente ale securitatii in anii 90 au condus la o disparitie de pe scena politicii romanesti.

Partidele si statul asistential

O vedere de ansamblu a pozitionarii partidelor politice din Romania arata ca acestea s-au asezat pe structura statului asistential, de stanga, populist si care, daca nu era criza actuala, ar fi supravietuit intr-un circuit al primirii de la populatia „captiva” de voturi, bani (contributii la buget) si legitimitate si cedarii de asistenta sociala ieftina. Astfel, daca va intrebati de ce traim prost in Romania este pentru ca banii la contributii nu mai sunt, numarul de asistati este mare, iar a imparti trei paie la patru magari arata ca unul nu va mai avea de unde primi iar ceilalti, si cu un pai, tot vor muri de foame.

Mai mult, ceea ce se intampla in Europa indica ca acest model social este in faliment, imprumutand ca sa existe, un imprumut care ataca la pastrarea independentei si suveranitatii statale. Iar aceasta este una din bunurile cele mai de pret pe care o natiune le poate avea: cu alte cuvinte, „ori schimbam, ori crapam”.

Lideri politici

Intr-una din ultimele sale luari publice de pozitie, poate nebagata in seama sau ascunsa de televiziunile USL, Ion Iliescu a prevestit moartea PSD, spunand urmatoarele:

S-a schimbat cu totul structura electorala a societatii romanesti. Muncitorimea industriala a fost factorul decisiv in Revolutia romana, iar acum nu mai avem suportul acesteia pentru ca poate nu mai exista si unde exista ea nu mai voteaza cu noi.

Sursa

Chiar si cei mai optimisti dintre sustinatorii USL exprima indoieli privind succesul acestui nou proiect electoral. Tensiunile de la Iasi, Buzau sau Bucuresti aparute in sanul aliantei, precum si rezultatele de la alegerile partiale din aceasta vara aduc nori negri si vreme urata in curtea strategilor si conducatorilor formatiunilor acesteia.

Nici PDL-ul nu sta prea bine pentru ca, pe de o parte, plateste factura masurilor nepopulare dar necesare luate in timpul guvernarii (pierzand electoratul „captiv” de stanga), precum si factura ritmului lent de reforma, a intarzierilor si mentinerii in sanul PDL a unor figuri care nu doresc sa faca pasul inapoi si sa lase partidul sa fie tras spre dreapta (pierd electoratul simpatizant al lui Traian Basescu).

Desi contestat de o parte importanta a locuitorilor Romaniei, Traian Basescu este vocea care spune din ce in ce mai des ca Romania si statul asitential trebuie sa se schimbe. Ca a trai pe datorie nu mai este o solutie, costurile acestui fapt apasand asupra noastra si, mai ales, asupra generatiilor viitoare. Intelegand pericolul pierderii alegerilor din 2012, Traian Basescu incearca doua miscari: prima, tragerea PDL la dreapta esichierului politic lasat liber prin implozia PNT-CD si de migrarea in USL a PNL, ceea ce nu prea a reusit, PDL opunand rezistenta, iar a doua, prin inregistrarea la OSIM a „Miscarii populare” si pregatirea unei pungi colectoare pentru electoratul pe care PDL si PNL l-a pierdut sau care are potential de migrare.

Cert este ca, atat Ion Iliescu, cat si Traian Basescu au sesizat primii ca societatea bazata pe un stat asistential va trebui sa dispara incet sau mai repede, insa sigur, si au incercat sa le imprime formatiunilor lor (PSD si PDL) o alta orientare care sa atraga electorat, mijloace si energii inspre viitor. Nefiind ascultati sau crezuti au primit fiecare un refuz ca reactie la aceste miscari „salvatoare”, pierzand fiecare influenta in partid. Iar noii „lideri” care se bat pentru putere au deficiente majore de structura, de mentalitate, de credibilitate, de logica si de leadership.

In partea a doua voi incerca sa deduc catre ce va migra statul, electoratul actual si cum va arata scena politica dupa 2012.

Citeste continuarea AICI.