Dan-TurturicaUSL dă o lovitură de stat? Nu, distruge statul cu totul! Bucată cu bucată, om cu om, instituţie cu instituţie. Ceea ce face acum alianţa moşită de Iliescu şi Voiculescu va intra în istorie ca una dintre cele mai brutale încercări de schimbare a poziţionării geostrategice a unei ţări. Iar pentru asta se folosesc de infractori şi infracţiuni care ar trebui să pună ultimele instituţii funcţionale ale statului în alertă de război.

Credeţi că este exagerat? Judecaţi dumneavoastră, atunci, faptele descoperite de colega mea Ondine Gherguţ, confirmate de documente oficiale precum şi de spusele lui Augustin Zegrean, preşedintele Curţii Constituţionale.

Toată lumea vorbeşte de câteva zile despre mini-recensământul menit să actualizeze listele electorale. Zeci de ore de discuţii, desprinse parcă dintr-o piesă de Eugen Ionescu, despre un proces care ar trebui să clarifice câţi alegători există de fapt şi dacă referendumul de demitere a preşedintelui este sau nu valid.

Ministrul de Interne spune că va fi simplu, primarii de oraşe declară că va fi aproape imposibil să bată la uşa fiecărui apartament până la termenul de 31 august, se vorbeşte de diferenţele între numărul celor ce pot vota la locale şi cei ce o pot face la referendum, se aduc argumente pro şi contra menţinerii pe liste a cetăţenilor români care trăiesc în străinătate, se invocă iar obsesii derivate din aberaţiile anilor '90, "ei nu au mâncat salam cu soia" – "ei nu plătesc impozite aici". Chiar şi Traian Băsescu a intrat în joc, avertizând primarii să nu falsifice cifrele pentru că riscă pedepse cu închisoarea.

Această poveste cu actualizarea listelor de alegători este, însă, de la cap la coadă, o mare minciună. De ce? Simplu. Deoarece Curtea Constituţională, potrivit deciziei oficiale, publicată joi, a cerut Guvernului "listele electorale permanente actualizate ȋn baza cărora s-a organizat referendumul" şi nu "actualizarea listelor electorale", aşa cum pretinde Ioan Rus, ministrul de Interne care a ales să fie consecvent trecutului său de servitor al lui Adrian Năstase, de paravan al generalului Toma Zaharia şi nu potenţialului său viitor politic.

Diferenţa dintre cele două versiuni vehiculate ale cererii formulate de Curtea Constituţională este crucială. Una este să ceri să ţi se pună la dispoziţie listele electorale după care a fost organizat referendumul şi care conţin, ştim deja, 18,5 milioane de cetăţeni şi alta este să ceri o actualizare a lor, post-referendum.

În prima variantă, decizia de invalidare ar fi luată în cinci minute, pentru că potrivit rezultatelor oficiale ale Biroului Electoral Central au participat doar 46,24% dintre cei înscrişi pe liste, iar constatarea că nu s-a întrunit cvorumul ar fi o banalitate.

În cea de-a doua variantă, dacă numărul rezultat în urma actualizării post-referendum a listelor electorale este semnificativ mai mic, procentul celor care au participat ar fi recalculat şi referendumul ar putea fi validat.

De unde a apărut povestea cu "actualizarea listelor electorale", pe care a pus-o pe tapet USL şi care a isterizat o ţară întreagă? Aceasta este întrebarea cheie, al cărei răspuns mută strategia USL de a obţine puterea absolută în planul unui război total cu instituţiile statului care îi mai stau în cale.

Răspunsul, absolut incredibil dacă nu ar fi probat de documente oficiale, este că există două comunicări trimise de Curtea Constituţională după decizia pe care au luat-o joi, prin care a amânat verdictul asupra referendumului. Comunicări care nu au acelaşi conţinut juridic!

Pe de o parte, există o adresă trimisă de Curtea Constituţională către Guvern, în care se spune că "solicită Guvernului să dispună măsurile necesare pentru actualizarea listelor electorale permanente". Pe de altă parte, în textul oficial care detaliază decizia luată joi, CCR anunţă public că "a solicitat Guvernului României ca, pâna la data de 31 august 2012, să transmită listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012."

Aparent, Curtea Constituţională s-a contrazis singură. Decide în şedinţă publică să ceară listele pe baza cărora referendumul s-a desfăşurat deja, dar de cerut, cere Guvernului altceva – actualizarea listelor electorale.

Aparent, însă. Pentru că, de fapt, în adresa către Guvern, fraza completă sună aşa: "solicită Guvernului să dispună măsurile necesare pentru actualizarea listelor electorale permanente la data de 29 iulie 2012". Ceea ce sună complet ilogic. Cum poţi să ceri actualizarea la o dată trecută? Cum poţi să aduci cifrele la zi când ziua este deja depăşită?

Mai mult decât atât, Curtea respinsese deja, joi, cererea USL de renumărare a alegătorilor prezenţi pe listele de la referendum. De ce să solicite "actualizarea", dacă nu a fost de acord cu renumărarea, care ar fi însemnat exact acelaşi lucru?

Şi totuşi, chiar dacă este plasată într-un context ambiguu şi ilogic, de unde a apărut sintagma "actualizarea listelor electorale" prezentă în comunicarea oficială trimisă de CCR Guvernului, care a oferit USL motivaţia legală pentru a demara operaţiunea de scădere a numărului de alegători?

Preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, i-a reconfirmat, sâmbătă, colegei mele, Ondine Gherguţ, că tot ce a făcut Curtea Constituţională a fost "să solicite, din nou, de la Guvern, listele ȋn baza cărora s-a votat deja la referendum deoarece instituţii diferite ale statului au transmis date contradictorii, care nu puteau fi folosite pentru a se putea da un verdict corect.", aşa cum scrie, de altfel şi în decizia oficială a Curţii.

Dar dacă preşedintele Curţii neagă că ar fi cerut Guvernului actualizarea acum, după referendum, a listelor folosite pe 29 iulie, cine a introdus totuşi cele trei cuvinte – "actualizarea listelor electorale"?

Singura variantă care stă în picioare, confirmată de altfel de surse din interiorul CCR, este că sintagma a fost introdusă abuziv de către asistentul magistrat care a redactat comunicarea către Guvern.

Dacă este aşa, care sunt şansele ca eroarea să fi fost nevinovată? Zero. De altfel, nu ar fi prima oară când se întâmplă astfel de lucruri. Numeroşi conducători de instituţii publice au semnalat de-a lungul timpului că pe traseul dintre Parlament şi Monitorul Oficial au fost modificate câteva cuvinte în cuprinsul unor legi, care le schimbau complet sensul.

Singura cale de a descoperi cum a fost posibil ca o instituţie vitală a statului, cum este Curtea Constituţională, să comunice două variante ale aceleiaşi decizii, care se bat cap în cap, este ca Parchetul să înceapă de urgenţă investigarea modului în care a fost redactată adresa trimisă Guvernului. Iar dacă se va dovedi că totul a fost o imensă maşinaţiune, o golănie coaptă în laboratoarele USL, cei vinovaţi trebuie anchetaţi în regim de urgenţă.

În clipa de faţă, procurorii şi judecătorii au rămas ultima redută care mai poate apăra statul de drept. Nu poate fi întâmplător că, ieri, Crin Antonescu a declarat că va aproba numirea unui nou procuror general, dacă ministrul Justiţiei îi va înainta o propunere. Şi asta după ce în ultima lună a repetat de zeci de ori că s-a angajat în faţa partenerilor americani şi europeni că nu va opera schimbări în conducerea Parchetului General şi a DNA în perioada interimatului său.

Nu trebuie să ne mire nici această nouă schimbare de plan. Antonescu, Ponta, Rus şi restul comandoului ştiu că este acum ori niciodată. Nu mai au răbdare şi chef să mai facă piruete diplomatice, dar nici timp pentru a-şi masca abuzurile. Ceea ce îi face extrem de periculoşi. Dar şi mai vulnerabili.
 

Articol scris de Dan Turturica si preluat din Romania Libera