crin_antonescu_dan_voiculescu1S-a scris, s-a plâns, au existat bucurii şi motive de a bea un şpriţ în plus, s-a manipulat în continuare de oamenii de casă … iar acum merită să tragem o concluzie după condamnarea lui Dan Voiculescu:

– sentinţa există, chiar dacă ea nu este definitivă şi va mai dura mult până la una definitivă. Ea produce însă efecte prin instituirea sechestrului asigurator, iar motivaţia hotărârii va sta la baza următoarelor hotărâri ale instanţelor unde se va face recurs. Pe Voiculescu îl afectează asta: acum are o condamnare pronunţată, este perceput deja ca infractor şi nu se poate folosi de câteva active ce îi aparţin;

– regimul în care s-a pronunţat sentinţa este REGIMUL USL, nu REGIMUL TRAIAN BĂSESCU. Un regim gândit de însuşi Dan Voiculescu dar care a eşuat în a pune mâna pe justiţie. Ponta nu este străin de asta şi nici nu are motive să fie prea supărat dacă Voiculescu face puşcărie. Mai ales că ştie că, şi dacă în locul lui Voiculescu ar fi tata socru, Ponta nu poate face mare lucru. Însă trebuie să înţelegem că toate loviturile date justiţiei, prin numirea Monei Pivniceru ori a vărului lui Ponta în funcţia de Ministru al Justiţiei, cu tot ce înseamnă vot favorabil grupului infracţional organizat în CSM ori executarea judecătorilor Cristi Danileţ şi Alina Ghica, nu au răpus justiţia. Pronunţarea sentinţei de ieri arată încă o dată că magistraţii sunt, până la urmă, ceea ce ar trebui să însemne puterea judecătorească într-un stat democratic: independenţi de zona politică;

– la întrebarea „Este Traian Băsescu vinovat pentru această condamnare?” răspunsul este „DA„. Nu direct, prin influenţarea magistraţilor, cum pretind unii, am arătat mai sus de ce nu ar fi posibil, ci prin lupta continuă pentru apărarea statului de drept, prin mesajele date public către magistraţi, prin scoaterea din zona umbrelor şi devoalarea încercărilor USL de a ocoli sau încălca legea. Pentru asta şi plăteşte acum preşedintele, pentru că o înţelegere cu sistemul, aşa cum a procedat Emil Constantinescu, i-ar fi asigurat două mandate fără nicio încercare de suspendare.

Ultima concluzie trebuie însă pusă în lumină şi aşezată acolo unde trebuie pentru că se referă la viitor: dacă se păstrează actuala Constituţie, scaunul de Preşedinte al României este extrem de important după 2014, pentru păstrarea independenţei justiţiei. În fapt, în CSM, „băsiştii” au fost cei care au acţionat exact pentru asta, ca justiţia să rămână departe de influenţa politicului, independentă.

Şi un gând de final: această condamnare a lui Dan Voiculescu arată politicienilor că au de ce să se teamă şi că situaţia anterioară pronunţării ei devine un tărâm îndepărtat. Vor trebui să dea socoteală, chiar dacă deja, fie şi prin vocea lui Antonescu, se vorbeşte de o „amnistie în interesul legii„. E doar un mijloc de a scăpa de sub acţiunea legii.