Plan USLCe traim astazi politic si social este apogeul unei actiuni ofensive a unui grup infractional organizat (GIO) pregatita si executata dupa un plan pe care numai un strateg militar bun il putea concepe. Strategia presupune realizarea unor elemente si a unor conditii pe care sa se sprijine ofensiva, presupune ducerea efectiva a ofensivei si un set de corectii permanente care se fac pentru indeplinirea scopurilor propuse.

Dupa toate datele, pregatirea ofensivei a inceput undeva dupa prima demitere a lui Traian Basescu, cel mai probabil in toamna – iarna anului 2010. Spun asta pentru ca cele doua demiteri nu seamana intre ele, fortele si metodele folosite fiind diferite, iar constituirea USL, structura care sa duca aceasta ofensiva, s-a facut in februarie 2011. Cel mai probabil planul a fost pus la punct in aceasta perioada, dar declansarea actiunii ofensive s-a produs abia la motiunea de cenzura care a dus la caderea Guvernului Ungureanu, respectiv aprilie 2012. Un an si jumatate de pregatiri atente si coordonate intr-un plan ce se dovedeste, cu mici scapari, extrem de eficient.

1. Constituirea elementelor necesare ofensivei.

In principiu ofensiva se duce dupa ce mai intai s-au construit sau eficientizat elementele esentiale:
– umerii ofensivei (piloni de sprijin)
– baza de plecare la ofensiva
– directia de atac
– dispozitivul de actiune
– obiectivele – principal A si ulterior B – ale ofensivei

1.a. Umerii ofensivei sunt necesari pentru a da forta si a proteja toate celelalte elemente. In urma unei analize la prima vedere, pilonii de sprijin in cazul analizat sunt doi: o masa de votanti care sa dea GIO legitimitatea ofensivei si al doilea, o putere financiara care sa sustina actiunile USL.

  • Masa de votanti: aceasta a fost constituita folosind mijloacele la dispozitie sau construind pe elementele (reduceri de posturi, interdictii, taieri de privilegii si venituri, etc) pe care opozantul, Traian Basescu si PDL, i le-a pus la dispozitie. Pe de o parte s-au folosit un trust de presa consolidat, INTACT, plus alte televiziuni si radiouri, „grajdani” disciplinati care sa se transforme in agenti de influenta in zona lor de actiune, dar si s-a realizat degradarea educatiei marii mase a populatiei pe care metodele folosite sa poata incolti usor. Masa de votanti este necesara GIO pentru legitimarea tuturor actiunilor ei, prin vot mai mult sau mai putin corect. Picatura cu picatura, emisiunile in care erau atacati Traian Basescu sau o parte din PDL au dat roade, identificand in acesti doi mari actori politici un „regim” nedorit, ce trebuie indepartat.
  • Puterea financiara: pe de o parte vorbim de o forta financiara consolidata, existenta deja la data declansarii actiunilor, dar si de una virtala ce urma sa fie construita prin contracte cu statul, exproprieri, valorificari, imprumuturi, etc. Dupa cum se va vedea ulterior, pe timpul desfasurarii actiunilor ofensive, raportul de putere financiara intre GIO si adversarii sai este net superior, alianta nefiind niciodata preocupata daca are sau nu sumele necesare ducerii ofensivei.

1.b. Baza de plecare la ofensiva presupune constituirea fortelor care desfasoara ofensiva. Aceasta s-a facut plecand de la o alianta politica nescrisa, ce a functionat la putere in anii 2004 – 2009, intre PSD si PNL. Nefiind majoritara, s-a recurs la negocieri, unele reusite, cu formatiuni mai mici gen PC, UNPR, ori minoritati, pentru constituirea unei mari aliante. Astfel s-a constituit oficial Uniunea Social Liberala (USL) dar si o sfera de influenta neoficiala in care se includ alte formatiuni cu care s-au negociat angajamente scrise sau nescrise dar ferme. Inclusiv persoane din conducerea PDL sau parlamentari ai puterii au trecut oficial sau neoficial in tabara USL. Unii s-au inscris in alianta, altii continua sa faca blat cu aceasta formatiune.

In plus, avandu-se in vedere continuitatea ofensivei si dupa alegerile din 2012, s-a pastrat forma Legii votului uninominal care favoriza aceasta majoritate constituita si care lasa opozitia intr-o minoritate evidenta, aceasta ne mai putand constitui o amenintare pentru succesul actiunilor.

1.c. Directia de atac este foarte importanta pentru ca ea poate avea in vedere elemente ce pot fi afectate de actiunile de lupta si care pot aduce atingere rezultatelor vizate. Planificarea ei trebuie sa tina seama de teren, de adversar si de aliatii USL.

In acest cadru trebuiesc spre exemplu interpretate dublul limbaj al principalilor actori ai USL, unul extern, altul intern, pentru ca directia de ofensiva presupune o buna relatie cu Uniunea Europeana, cel putin aparenta, precum si un traiect care sa fixeze unul din umerii ofensivei, masa votanta captiva. In sine directia ofensivei nu este o linie dreapta ci mai degraba un traseu sinuos ce trebuie urmat neabatut pentru ca fortele si mijloacele angrenate sa ajunga cu bine la obiectivul A, ulterior la finalul actiunii. Abaterea de la aceasta directie poate cauza indeplinirea obiectivului sau intarzierea atingerii acestuia.

1.d. Dispozitivul de actiune presupune asezarea celor care duc ofensiva intr-o forma care sa fie cea mai eficienta atingerii obiectivelor. De aceea s-a optat pentru inlocuirea celor doi presedinti ai principalelor forte combatante, PSD si PNL cu Victor Ponta si Crin Antonescu. Aceasta fie pentru ca predecesorii lor, Mircea Geoana si Calin Popescu Tariceanu nu si-au asumat consecintele acestei ofensive, fie pentru ca cineva trebuia sa-si asume expunerea si pretul platit pentru eventualul esec al acestei actiuni.

Solutia cu Victor Ponta si Crin Antonescu s-a dovedit foarte eficienta. In sine pentru cei doi riscurile expunerii nu sunt o problema, avantajele materiale personale fiind probabil consistente. Pe de alta parte ambii au sotiile in Parlamentul European, ceea ce le asigura aparenta respectarii valorilor europene, desi au in background avantaje materiale si financiare care sa le asigure ulterior un trai mai mult decat confortabil.

Asadar cei doi sunt varful de lance la care se alatura un grup de „grajdani” de rang 1 (actualii ministri, – probabil de aceea Fenechiu e greu de schimbat -, presedintele Camerei Deputatilor, europarlamentari, dar si exponenti ai culturii, mass-media, tehnocrati – care fie prin actiune sau lipsa actiunii indeplinesc rolurile primite pe timpul ofensivei) si o masa captiva de „grajdani” de rang II, una dinamica, in care se situeaza persoane ce sunt dispuse sa isi vanda serviciile contra cost, dar care nu constituie elemente indispensabile pentru obiectivul ofensivei GIO. Peste toti acestia vegheaza artizanii sau cei care au comandat aceasta ofensiva: Ion Iliescu si Dan Voiculescu.

1.e. Obiectivele ofensivei
, din punctul meu de vedere sunt:
    A. Acapararea puterii absolute
    B. Consolidarea si mentinerea puterii absolute

Ce trebuie retinut este ca intre obiectivul A si B, de regula, se schimba dispozitivul, iar adevaratii beneficiari ai ofensivei vor trece in prim-planul actiunii ulterioare. Expunerea pe timpul indeplinirii obiectivului A fiind destul de mare, probabil ca negocierea pentru avantajele fiecarui actor combatant in prima parte a ofensivei s-a facut extrem de dur, de aceea, pe de o parte costul actiunii este major in prima etapa, dar si pe de alta parte riscul ca in a doua etapa sa vedem sacrificati sa fie extrem de mare.

Din punctul meu de vedere ne aflam in proximitatea indeplinirii obiectivului A, doar cateva elemente din justitie si Traian Basescu mai fiind „redutele” de cucerit pentru alianta USL.

Mai precizez ca importanta indeplinirii obiectivului A este atat de mare incat sacrificarea viitorului unei natiuni este un factor minor pentru cei care au comandat si care sunt la butoanele acestei operatiuni. Spun asta pentru a nu crede cumva ca exista valori democratice sau principii ce pot opri acest atac. Pe de o parte miza libertatii principalilor actori din grupul GIO dar si fondurile cheltuite pana acum cantaresc mai mult decat orice altceva: obiectivul A exista si el trebuie indeplinit cu orice pret.

2. Terenul sau campul de atac

Acesta este un element pe care, alegandu-l sau construindu-l, poate asigura succesul actiunii. La fel cum Stefan cel Mare a atras oastea otomana net superioara numeric intr-o mlastina, tot asa ganditorii acestui plan au nevoie sa construiasca un teren propice. Pe de o parte ofensiva s-a dus pe fondul crizei economice majore, a unui climat frustrant care erodeaza rapid partidele aflate la putere. Pe de alta parte contraactiunile la ofensiva GIO trebuiau anihilate fie prin acapararea sau aservirea societatii civile, a sindicatelor sau a oricaror forme organizate de protest, fie prin construirea unui climat, pe fondul lipsei de educatie, care sa inhibe implicarea civica. Cum se spune in popor, terenul trebuie sa asigure conditiile ca „mamaliga sa explodeze greu sau niciodata”.

In plus trebuia creat cadrul legislativ necesar desfasurarii actiunilor. Cum alegerea sau construirea terenului de atac este extrem de dificila pentru ca depinde de multi factori, consider din observatiile de pana acum ca ea s-a facut pe principiul construirii lui etapa cu etapa. Mai greu la inceput, cu accent pe masa de reactie si mai putin pe cadrul legislativ. Probabil ulterior, prin acapararea puterii legislative si prin crearea climatului legal prielnic se va pune un accent mai mic pe anihilarea actiunilor reactive, fie ale actualei opozitii, fie a societatii civile sau fie a unei mici parti din mass-media.

3. Etapele

Pentru indeplinirea obiectivului A au fost planificate si executate pana acum urmatoarele etape:

  • asigurarea tuturor elementelor ofensivei (televiziuni, fonduri, oameni, institutii)
  • acapararea puterii legislative (s-a produs prin traseism, tradare si, din 09 decembrie, prin vot)
  • acapararea puterii executive a cuprins doua etape: impunerea guvernului, realizata de anul trecut din mai si impunerea presedintelui, prin demitere de catre Parlament si referendum, actiune esuata anul trecut, posibil a fi reluata, in conditii mai bune (legea referendumului)
  • acapararea justitiei – asigurarea serviciilor asociatiilor profesionale din magistratura, impunerea procurorilor sef si al DNA, asigurarea unei majoritati in CSM, numirea sefului ICCJ si a completului de 5 judecatori, favorabili puterii USL. Aceasta etapa este in curs de desfasurare.

O data cu demiterea lui Traian Basescu sau alegerea unui presedinte aservit USL si preluarea puterii judecatoresti, aceasta etapa se va incheia, probabil la sfarsitul anului 2014.

Pentru indeplinirea obiectivului B sunt planificate urmatoarele etape:

  • adoptarea Constitutiei intr-o forma care sa protejeze actiunile si interesele celor care au pregatit si desfasurat atacul
  • anihilarea oricaror forme de opozitie, fie printr-o opozitie infiltrata, fie prin crearea uneia care sa joace acest rol, comandata, desigur de USL.
  • mentinerea unui echilibru social, controland insatisfactia populatiei, fie prin prezentarea zilnica a unor teme care sa abata atentia de la problemele reale, fie prin concesii de genul marirea salariului mediu sau a pensiilor.
  • reducerea rolului pe care UE il are in Romania si asigurarea sprijinului unei alte puteri din exteriorul Uniunii Europene.

Concluzie:

Aceasta analiza este o constatare personala bazandu-ma pe observatii si nu pe analize amanuntite. Nici nu cred ca ar putea exista unele de acest gen. Insa ea are la baza o strategie pe care o cunosc foarte bine, elementele ei fiind usor de identificat. Posibilitatea revenirii ulterioare cu alte articole cu analize pe unele elemente din aceasta postare este mai mult decat evidenta.

Intentionat nu am analizat subiectul „aliati” pe de o parte pentru ca simt ca unul din ei este un stat puternic, pe de alta parte pentru ca nu stiu daca incercarile lui Victor Ponta de a avea langa el socialistii europeni au avut succes. Ramane de vazut. Mai mult, cum coordonarea actiunilor cu aliatul GIO de la est nu s-a produs in vara lui 2012, UE fiind mai activa, este posibil ca abia acum aceasta sa se fi realizat, ceea ce pune intr-o lumina noua scandalul Schengen. Pe de o parte avem o putere care ne doreste, in timp ce o alta spune ca inca nu am trecut examenul la proba democratiei europene.

Ceea ce am dorit expunand acest subiect este de a atrage atentia asupra existentei acestui atac si constientizarea rolului nociv pentru angajamentele si interesele Romaniei, precum si pentru a oferi, in oglinda, posibilitatea conceperii unui plan de contraactiune de catre opozitie. Si, merg mai departe, de a responsabiliza actorii politici ai opozitiei despre toxicitatea unor atacuri in interiorul acesteia. Imi dorescmai mult orientarea pentru gasirea de solutii care sa anihileze acest evident act de tradare nationala organizat de GIO decat atragerea in dispute marunte fara rezultat.

Depinde de multi factori viitorul nostru, al romanilor, dar cel mai mult stiu ca acum este nevoie de efortul comun pentru a indrepta raul produs. Intrebati-va numai ce vor spune generatiile viitoare despre ce am facut noi acum cu propria noastra viata si cu propria tara, pentru ca efectele acestei ofensive vor ajunge pana la ei. In fapt noi avem puterea si noi trebuie sa decidem! Nu-i asa?