asteptareIntre Craciun si Revelion aproape fiecare dintre noi traim starea bilantului. Fie al celui personal, al afacerilor sau al familiei, mai punctand, daca timpul ne mai lasa, unul – doua obiective din ce se mai poate face si, privind catre anul care se apropie, facandu-ne planuri. Pe aceste obiective, pornind de la o stare actuala, tragand linie poate, vom creiona ceea ce vrem sa facem, ceea ce vrem sa avem sau ceea ce vrem sa devenim anul urmator.

Cele mai multe sunt scopuri, obiective sau tinte personale. Asta este bine pentru ca, o data indeplinite, ele pot aduce beneficii si celor de langa noi: bunastare, satisfactie, mandria de a fi langa o persoana mai buna, sfaturi sau ajutor. Alte obiective sunt cele de familie, de grup, comune.

De ce nu?, unele pot fi obiective nationale. Stim ce ne dorim ca natiune? Ce ne dorim, atat de tare incat, o data indeplinit, notiunea de "roman" sa capete insemnatate si sa ne diferentieze? De ce numai Mihai Eminescu sa spuna "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie"? V-ati gandit?

De cand am inceput constructia proiectului NOUA REPUBLICA la Timisoara cel mai des m-am lovit de acest inceput de fraza: "Ar fi bine ca cineva sa …" Si aici puneti dvs. ceea ce credeti de cuviinta: "merga in Complexul Studentesc si sa le spuna ca Noua Republica exista si la Timisoara" sau "gaseasca un sediu in centrul orasului" sau orice altceva care suna bine dar la care persoana respectiva nu doreste implicare personala.

Motivele? Poate pentru ca persoana care construieste astfel de fraze nu crede ca poate ea singura, ori impreuna cu altcineva, sa faca ceea ce a vazut ca este necesar. Poate din cauza faptului ca nu stie, sau crede ca nu stie, poate ca ii e frica de esec, poate nu are solutii sau asteapta, pur si simplu, ca altcineva sa o faca in locul lui. Ca intr-o sala mare de asteptare, unde fiecare doreste ca cineva sa aduca trenul sau autobuzul la peronul care trebuie, noi doar asteptand cuminti sa vina ora imbarcarii. Iar daca nimeni nu ar alege sa se implice, construind sau conducand mijlocul de transport care sa ne duca din punctul unde suntem acum spre locul unde vrem sa ajungem, nu am face decat sa pierdem timpul vorbind discutii.

Ori, privind la cele cateva luni de cand am demarat impreuna constructia platformei Noua Republica, gasim cateva proiecte si realizari importante. Studiind mai atent, observam ca cineva, nu intotdeauna acelasi, si-a asumat raspunderea ca va face ceea ce a observat singur ca este necesar sau a fost intrebat daca poate sa faca. Astfel, acel "cineva" din fraza "ar fi bine ca cineva sa…" a devenit o entitate implicata, responsabila, care si-a asumat sarcina indeplinirii obiectivului. Trecand peste binele personal, iesind din conservatorism, din autoprotectionism, din criticism fara rost, incarcandu-se cu speranta, cu solutii, cu ajutor, a pornit la a schimba ceva din jurul sau.

Asta imi doresc eu pentru 2012: ca eu, si ca mine altii, cat mai multi daca este posibil, chiar toti romanii, sa incepem frazele cu "eu pot sa …" schimband acel fara de continut "ar fi bine ca cineva sa…" in actiune personala. Vom fi mai responsabili, mai implicati, mai specializati intr-un domeniu in care ne-am asumat actiunea, mai cunoscuti, mai multi, mai constienti de fortele noastre, intr-o tara in care este posibil sa schimbam ceea ce este de schimbat in bine si pe care il stim ca e necesar sa-l schimbam. Eu unul asa voi face. Pentru ca pot.