Motto: "Oamenii lacomi ademenesc pe cei saraci cu vorbe lingusitoare si-i pagubesc de bunurile trebuincioase."

Esop

 

caricaturaSpuneam intr-un articol anterior ca "o economie ce trece printr-o criza economica va experimenta aproape sigur o scadere a PIB (Produs Intern Brut), o evaporare a lichiditatilor si o crestere / scadere a preturilor din cauza unei inflatii / deflatii." Cum evaporarea lichiditatilor este principala cauza a crizei si cum disparitia in sine a banilor nu poate fi luata in calcul, termenul corect ar fi blocarea banilor care in mod normal ar trebui sa circule intr-o economie, in scopul falimentarii agentilor economici si deposedarea acestora de proprietati la preturi mici si revanzarea acestora, in scopul obtinerii de supraprofit.

Astfel am definit si scopul (lacomia) dar si cauza (blocarea banilor) producerii crizei economice, iar exemplele Poloniei dar si al Greciei arata ca statele pot fi responsabile sau iresponsabile in raport cu declansarea sau nu a acestui fenomen.

 

1. Bankster

 

Intelegand unde trebuiesc cautati adevaratii vinovati, americanii au inventat un termen, BANKSTER prin asocierea cuvintelor bank si gangster (banca si gangster), pentru a eticheta corect apucaturile de mafioti, precum si lacomia si lipsa de moralitate a bancherilor.

 

Cuvantul a fost inventat de un imigrant american, un avocat nascut in Sicilia, pe nume Ferdinand Pecora. Era consilierul-sef al Comitetului Bancar al Senatului american, infiintata in anii '30 pentru a examina originile Crahului din 1929.

Sursa

 

goldman sachsCel mai recent exemplu este scandalul Goldman Sachs in care sunt acuzati capii acestei banci in urma unor operatiuni bancare la limita legii prin care au vandut si cumparat proprietati si actiuni cu profit imens cu banii contribuabilului american, fara a plati nicio taxa pentru venitul imens produs.

 

Reactia lor? Se declara neintelesi, nu vinovati de lacomie si sfidarea crizei economice: in timp ce ei speculau pe piata, agentii economici ramasi fara lichiditati isi declarau falimentul, fapt ce a dus la cresterea ratei inflatiei si accentuarea crizei. Ancheta a fost declansata de Comisia de valori mobiliare SEC si efectele ei nu se vor opri aici. Mai mult, presedintele Obama a cerut o reglementare a situatiei prin impozitarea sistemului financiar – bancar, fapt ce a declansat initial riposta imediata a celor vizati ca mai apoi, in urma Forumului economic de la Davos, sa fie de acord cu acest impozit suplimentar.

 

2. Banksterul mioritic

 

La fel cum am importat criza, sistemul bancar din Romania, cu limitele puterii si structurii sale, a importat unele metehne si apucaturi de mafioti in cautarea profitului mare, chiar si pe timp de criza si plasarea pierderilor, a riscului si a platilor suplimentare asupra clientilor. Desi nu se cunosc inca actiuni pe piata autohtona de genul Goldman Sachs, nu inseamna ca ele nu au existat: de la atacul asupra leului, la reactia fata de implementarea legii privind falimentul personal, dar si la eliminarea sau reducerea comisionului de rambursare anticipata a creditului.

 

rechin

Daca BNR a ripostat eficient in cazul atacului asupra leului de la finalul lui 2008, nu acelasi lucru putem spune despre tacerea in privinta celorlate doua aspecte sau chiar sustinerea respingerii acestora, in defavoarea clientilor bancilor. Dandu-se ca argument scumpirea creditarii, desi BNR a redus treptat dobanda de referinta, proiectul Legii falimentului personal a fost atacat pe motiv ca ar incuraja imaturitatea si neseriozitatea clientilor, desi aceasta functioneaza in state care nu pot fi acuzate de acest lucru. Cine ar fi pierdut in cazul falimentului? Bancile care au acordat credite cu comision 0% pentru ca, in cazul in care clientii ar fi adus un aport personal de 20-25% din valoarea creditului, inainte de declararea falimentului, acestia s-ar gandi de doua ori inaintea falimentului personal. Dovada ar fi de maturitate asadar si nu invers. Ar fi normal ca cei care au declansat criza, adica bancile, sa-si asume si riscurile, nu numai castigul, nu?

 

Comisionul de rambursare anticipata tine legati clientii de contracte vechi si impovaratoare, nelasandu-le optiunea unei refinantari la o rata lunara si o dobanda suportabila. Cu alte cuvinte, banksterii mioritici, dupa ce au atacat speculativ leul, au crescut ratele cu valori insuportabile pentru clienti, au creditat discriminator statul in defavoarea agentilor economici, care au sucombat in piata, s-au declarat impotriva incheierii amiabile a contractelor. Tinand cu dintii de ramanerea clientilor legati de contractele de creditare defavorabile acestora, bancile nu dovedesc decat lacomie si imoralitate si vor impune o reactie pe masura, precum cea a lui Barack Obama de impozitare suplimentara a bancilor.

 

 

3. Banksterii si statul roman

 

Celor care mai cred ca statul le-ar putea apara interesele, am  o veste proasta: daca s-ar fi vrut, s-ar fi facut pana acum. Intai de toate pentru ca statul este un client al bancilor autohtone, primind credite la dobanzi preferentiale, impovarand datoria dar asigurand trecerea de perioada de criza si plata pensiilor si a salariilor bugetarilor fara restructurari si fara o erodare puternica electorala. Apoi amenzile impuse bancilor sunt derizorii, atunci cand vorbim de profituri de 199 milioane lei in primul trimestru din 2010, dupa ce in acelasi trimestru din 2009 avea un profit de 210 milioane lei, daca ma refer numai la BRD. Iar diferenta nu o reprezinta amenzile fata de practicile banksteriste ci consecinta propriilor decizii.

 

Cat despre proiectul legii falimentului personal, este bine de citit despre cum se actioneaza in tarile civilizate, despre ce presupune acesta, despre reactia bancilor, dar si cum guvernul s-a facut ca apara debitorii fara sa faca nimic mai mult decat nivelul declarativ:

 

Gu­­vernul nu susti­ne actuala forma a ac­tului normativ, prin­cipala prevedere contestata fiind cea care stipuleaza ca debitorul sa poata fi „descarcat total sau par­tial de datoriile anteri­oare sau ulterioare deschiderii procedurii insolventei, daca bunurile sale sunt insuficiente pentru plata in­tregii mase credale si daca in­stan­ta i-a acordat beneficiul scuzabi­litatii“. Guvernul mentio­nea­za ca sco­pul legii este aco­perirea da­toriilor si protejarea debi­torului, si nu des­car­carea de datorii. Insa pre­ve­deri ase­manatoare exista in aproa­pe toate tarile din lume. Da­ca in SUA legea are ca principal obi­ectiv protejarea debitorilor, in ta­rile eu­ro­pe­ne se urmareste, in principal, sus­tinerea intereselor cre­di­torilor, oferind insa de­­bi­to­r­ilor sansa de a-si achi­ta re­stantele, dar si de a fi scu­titi de o parte din acestea.
 
 
4. Limite
 
Pentru iesirea din situatia economica actuala, reluarea creditarii agentilor economici este decisiva, in contextul tendintei cresterii cererii pe pietele importante. Pe de o parte exista o nevoie de o repozitionare a produselor autohtone pe aceste piete, actiune care cere cheltuirea de fonduri, dar si de cresterea competitivitatii produsului, fapt sprijinit de posibilitatea accesarii de fonduri europene dar impiedicat de finantarea proprie. Pentru ca bancile nu au personal competent sa citeasca un plan de afaceri pentru ca toti factorii care ar trebui sa decida nu au construit o afacere in viata lor.
 
Deci cum poate un bankster,
  • cu mentalitate de angajat,
  • cu limitele intelegerii riscului si confuzia dintre riscant si riscul asumat,
  • cu limite in ceea ce inseamna aplicarea unui Plan de afaceri in criza,
  • cu solicitarea de valori imobiliare subevaluate pentru acoperirea riscului creditului,
  • cu atitudine aroganta,
  • cu securea producerii profitului cu orice pret deasupra capului,

… sa devina un factor proactiv in piata? Evident ca nu poate si a astepta un semnal de la acestia este ca si cum am astepta sa cada drobul de sare din povestea lui Ion Creanga.

 

Fara sa jignesc pe nimeni, in marea majoritate a bancilor din Romania vom gasi servicii de cea mai proasta calitate, un numar de angajati mai mic decat numarul de birouri din agentie, personal tanar angajat care stie sa faca cateva operatiuni bancare si atat, juristi incompetenti cu studii la Spiru Haret, angajati de cele mai multe ori pe relatii si cu salarii nu tocmai mici comparativ cu raspunderea pe care si-o asuma, vom gasi aroganta si dispret, lipsa de cooperare si raspunsuri in doi peri de genul " aceasta este politica bancii", fara sa se spuna si cine este raspunzator de aceasta politica.

 
Iar lucrurile nu mai pot continua asa. Sau pot pana va fi tarziu, pentru ca romanul va incepe sa-si construiasca inteligenta financiara atat de necesara si sa inteleaga diferenta dintre creditul bun si cel rau, in paralel cu o independenta fata de banca.