Asociata de catre cei mai multi cu perioada de criza, biflatia este prezentata cel mai des ca fiind un dezechilibru intre cerere si oferta, pe de o parte, si intre  consum si investitiile pe termen lung, pe de alta parte. Mai pe scurt, ea reprezinta disparitia cererii din anumite sectoare ale economiei, pe fondul temerilor si a prudentei, si reorientarea catre alte domenii de interes.

In sensul folosit de cei mai multi analisti economici biflatia este descrisa ca fiind o caracteristica a crizei, aratand ca ea indica o inflatie pentru bunurile de folosinta imediata (alimente, combustibili, etc)  si o deflatie in zona serviciilor de lux si bunurilor de folosinta indelungata (imobiliare, autoturisme, servicii turistice, etc). Incercand sa sugereze un dezechilibru intre consum si investitii, doar observarea  cresterii pretului pentru aur si pentru obiectele de valoare (tablouri, pietre pretioase, etc), pe fondul economisirii bancare, ne arata ca lucrurile nu stau chiar asa. In acest sens, dorinta de investire a banilor nu dispare, ea migrand in „zona sigura” determinata de tranzactiile cu aur sau in „siguranta” dobanzilor la depozitele bancare. Ceea ce scade si este evident este profitul speculatorilor si nu cererea de investitie, chiar daca s-a diminuat interesul de a tranzactiona la bursa sau cumpararea de imobile.

BiflatieRevenind strict la constatarea ca biflatia reprezinta o crestere si o descrestere a preturilor in aceeasi unitate de timp, ea nu este numai o caracteristica a crizei. Astfel, in perioada de boom economic constatam contrariul la ceea ce se intampla acum, adica o inflatie pe sectorul imobiliar si al industriei auto si o deflatie, ca urmare a concurentei, pe zona consumului de baza. Din acest punct de vedere, in analizarea biflatiei intrau cel putin doua componente noi: concurenta (indicator al dezvolatrii sanatoase a economiei) si valoarea banilor sau accesul la acestia (facil in perioada de crestere, dificil in criza).

Important este si rolul statului care, prin marirea taxelor si impozitelor, mai ales a TVA-ului, a pus umarul serios la marirea inflatiei la bunurile de consum, la servicii si utilitati, cu doua mari efecte: iesirea din zona fiscala si intrarea in zona gri a multor agenti economici, angajarea sau vanzarea la negru fiind unele efecte sau falimentul celor care nu au avut alte solutii. Toate acestea cu impact in asigurarea unor servicii si produse de calitate pe care concurenta le asigura la un pret echitabil, precum si scaderea incasarilor la bugetul de stat, marind fiscalitatea tot pe seama bunilor platitori, adancind criza.

Concluzionand, analiza corecta a cauzelor si a efectelor biflatiei, in concordanta cu alti indicatori economici, poate da un raspuns cu un grad mare de probabilitate la intrebarea pe care sunt convins ca cei mai multi dintre noi si-o pun: „cand iesim din criza?