SOSTrecerea de la Planul B(asescu) la Planul B(oc) sau alte solutii prin care se urmareste a arata ca acest guvern are situatia sub control, reprezinta, pentru cei mai multi, trecerea de la o situatie dificila la una dezastruoasa: marirea taxelor si a impozitelor nu face altceva decat sa ia si putinul oxigen celor de la care somerii Romaniei asteapta crearea de locuri de munca si surse de venit. Mai mult, graba cu care se iau decizii produce situatii care limiteaza sau ingradesc pe cei cinstiti si creeaza conditii pentru evaziune pentru cei care au produs-o si pana acum. Iata aici un articol Avocatnet.ro care trateaza un astfel de exemplu.

 

Venit constant – Cheltuieli = Deficit?

 

Il auzim pe Varujan Vosganian sau pe Tariceanu dand exemple despre ce au facut ei sau ce ar face ei daca …. Si aici situatiile includ demisia lui Boc sau preluarea guvernarii. Ceea ce trebuie sa stie multi este ca un buget de criza difera de unul pe timp de crestere economica. Iar principala diferenta este data de incertitudinea incasarilor la venit si constituirea si/sau accesarea unor fonduri suplimentare.

 

Astfel, guvernele care nu s-au confruntat cu criza au putut, pe baza unor statistici sa faca o prognoza a venitului si sa creeze un rezultat care sa se incadreze intr-o marja de deficit convenita cu UE sau neconvenita pentru ca nu exista nicio limitare in acest sens. Mai grav este ca pe baza incasarilor la buget prognozate, ultimele guverne au produs deficit din cauza cheltuielilor nejustificate, din ce in ce mai mari, urmarind fie castigarea unui electorat credul si needucat financiar, fie sifonarea de bani care sa le permita sa stea in opozitie suficient timp, perioada in care pot sa atace de pe margine guvernul care incearca sa repare ce au stricat ei. Iar asta, oricum o privesti, inseamna frauda, inseamna crima si actiune impotriva statului. Nu degeaba zicea SO Vantu: "Protejati-va statul"!

 

? – Cheltuieli = …

 

Boc, pe langa defectele sale ce tin de limba de lemn, de frica de presa si de atitudinea servila, si-a asumat un rol de a descalci itele unor cheltuieli care apasa Romania destul de greu si o poate duce in faliment. Aceasta activitate este cu atat mai grea cu cat avem o constitutie socialista, bazata pe dorinta fesenista, cu radacini din perestroika lui Gorbaciov, de a avea un stat social. De aici apare suma de respingeri pe neconstitutionalitate a unor normative ale guvernului asumate sau nu in Parlamentul opozitiei imbuibat din perioada de boom si care acum face joc de glezne si vuvuzeala pe margini. Iar aceste respingeri trebuiesc privite luand in calcul ce se obtine din ele si nu ce nu se poate face, INCA.

 

Pentru a rezista in aceste conditii deosebite, va trebui ca, pe langa fondul de rezerva destinat situatiilor neprevazute, sa infiintezi sau (sa accesezi  n.a.) un fond-tampon, destinat variatiei lunare a veniturilor. (…)

Echilibrarea bugetului constituit pe venituri variabile este o arta, pentriu ca nu vei sti niciodata daca cea mai slaba luna pe care ai avut-o este cu adevarat cea mai slaba.

Luca Dezmir, "Iesi din labirint", p.130

 

Astfel, apare ca obligatoriu acest fond-tampon, acea sursa de bani pe care ti-o creezi sau o accesezi pentru echilibrarea balantei bugetului. In cazul guvernului Boc, acest fond – tampon, nefiind creat de guvernul Tariceanu,  este reprezentat de FMI, Banca Mondiala si BCE. Iar miza in aceste zile este, pentru opozitie, disparitia acordului cu acest fond si punerea in imposibilitate a guvernului de a mai administra acest buget, fara planuri care sa impuna taxare si impozitare excesiva. Toate cu riscul unui curs euro/leu in crestere, cu inflatie, cu miscari sociale. Culmea este ca romanul, nedorind sa iasa din statutul de BIZON, da credit lui Victor Ponta si FSN-ului, cel care s-a opus legii lustratiei (de ce oare si pe cine sa apere?) acesta crescand in sondaje, desi, paradoxal, toate actiunile sale lovesc in bizonul de rand prin supraimpozitare si inflatie, dar si prin disparitia mediului de afaceri din Romania, cei care trebuiau sa dea salarii celor care se vaita acum.

 

Pentru ca, revenind la buget, trebuie realizat un cash-flow despre care stie oricine are o firma, este responsabil cu banii propriei familii sau are cunostinte de economie: cresterea veniturilor la buget si diminuarea cheltuielilor nu este un moft al presedintelui Basescu sau al premierului Emil Boc, ci un gest de responsabilitate care sa reduca decalajul balantei bugetare si sa nu ne supraindatoreze pe noi si generatiile viitoare. Iar barbatia nu este dovedita facand vuvuzeala pe margine ci batandu-te pentru fiecare leu ce este cheltuit fara rost, uneori chiar prin legi date de cei de pe margine in care se spune ca este constitutional sa cresti venitul dar neconstitutional sa il reduci sau sa-l concediezi pe posesorul acestui venit.