Asa cum scriam intr-un articol mai vechi, in lupta pentru supravietuire, statul alege doua variante: sa se imprumute pe seama locuitorilor sai pentru a supravietui, deposedendu-si locuitorii de o parte din venituri si averi (seminationalizare) sau sa treaca o parte din obligatiile incluse intr-un contract social scris sau nescris, catre altcineva. Ambele variante sunt periculoase pentru ca arata un abandon al statului fata de marea parte a cetatenilor sai si privilegierea unei clase de politicieni si rudele acestora, indica, deasemenea, schimbarea ratiunii existentei unui stat si, cel mai grav, ataca libertatea fiecarui individ pentru ca, asa cum afirma Jon Hanson, „pierderea veniturilor determina patru efecte majore:

– pierderea libertatii;

– pierderea fluxului de numerar;

– pierderea timpului;

– pierderea oportunitatilor”.

Mai mult, modul golanesc in care se procedeaza de catre guvernarea actuala, introducand sub forme revopsite legi sau hotarari de guvern declarate ilegale, arata dorinta ferma de a lupta pentru deposedarea cu orice pret de veniturile cuvenite de drept cetatenilor sai. O lupta, asa cum spuneam intr-un articol anterior, impotriva (chiar si a unei parti din) proprii(lor) cetateni. In numele unei echitati sociale si a unui singur considerent, cel economic, se incearca saracirea treptata a populatiei: dupa ce salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, dupa ce s-a incercat reducerea cu 15% a pensiilor, varianta declarat neconstitutionala, dupa ce s-a majorat TVA-ul la 24%, dupa ce s-a scazut pragul de calcul pentru plata CAS de la 1000 lei (calcul de 5,5% pe diferenta pana la 1000) la 740 de lei (calcul de 5,5% pe intreaga suma), dupa ce s-au taiat pensiile speciale, dupa ce s-a apelat la un impozit forfetar impovarator pentru firme, dupa ce s-au majorat taxele si impozitele platite de firme (sunt 142 de taxe si impozite, cele mai multe din UE), dupa ce au majorat taxa pe inmatricularile auto, accizele, taxele locale, etc. … si pe fondul unei inflatii accentuate, populatia a ajuns la pragul periculos al unei suportabilitati pe care guvernul se face ca nu o simte.

In acest context, politicienii au doua beculete (aluzie la echipajul unui avion care, preocupat de defectiunea unui bec de la bord, a produs una din cele mai mari catastrofe aviatice, uitand sa mai piloteze):

– opozitia il are pe Traian Basescu, incheind aliante impotriva naturii si a logicii politice, intre fiii celor torturati la Pitesti sau la Sighetul Marmatiei si cei care i-au intemnitat, aliante din care electoratul este bulversat complet;

– opozitia lupta cu mogulii, aparent, in timp ce tinta este cetateanul de rand, intr-un joc perfid in care, in numele prosperitatii acestuia ii nationalizeaza veniturile si averile.

Din acest joc sadomasochist, cel mai rau vor iesi cei care nu mai au timpul refacerii ulterioare a starii in care se aflau la intrarea in criza si cel mai bine vor iesi cei care ne conduc acum, fie ca sunt in opozitie sau la guvernare. Pentru ca, daca va uitati pe declaratiile de avere ale politicienilor, majoritatea au strans destul cat sa le permita un trai mai mult sau mai putin de lux. Iar cei care sunt la o varsta inaintata nu vor avea fizic timpul necesar sa-si recupereze starea de bunastare la care au fost impinsi sa renunte, vanzandu-si pe nimic o parte din bunuri pentru a supravietui. Pentru cine nu crede, numarati pe langa cate amaneturi treceti zilnic in drumul de la si la serviciu.

Si inca ceva: un gest de o duritate extrema care m-auimit zilele acestea. La o discutie la iRTv, la care, in stilul caracteristic au fost adusi cativa pensionari militari sa se smiorcaie la TV. Cozmin Gusa s-a revoltat dur impotriva acestora pe doua considerente: ca au pensii mari si au mancat la popota si, doi, ca nu s-au revoltat impotriva dictatorului. Asta i-o tipa in direct unui locotenent-colonel in rezerva care lucrase la Canalul Dunare-Marea Neagra si la Casa Poporului.

Este surprinzator cum reprezentantul declarat al intereselor Rusiei in Romania, cel care l-a dus pe Geoana in campanie la Moscova, pe ascuns, in timp ce era Presedintele Senatului Romaniei, sa dea lectii unei parti a Armatei Romane, inca in retragere, inainte de a fi facuta de Boc si Basescu asistata social. Mai ales ca el sau familia lui nu sunt modele de lupta anticomunista sau de martiraj impotriva vreunui dictator, incepand cu Alexandru Ioan Cuza si pana la Ceausescu. Poate doar daca el insusi (Cozmin Gusa) nu se crede vre-un luptator impotriva dictatorului Basescu, un martir pe frontul deschis de Moscova, un Ce Ghevara autohton care lupta impotriva marinarului pentru castigarea unor drepturi si privilegii personale. El, Cozmin Gusa, cel care-i cerea lui Geoana ca, in cazul in care devine presedinte, sa-l puna seful SIE.

In acest context unde nimic nu este ceea ce pare, pus la zidul saracirii accentuate si parasit de statul care trebuie sa-l apere, romanul contemporan constata ca timpurile se schimba intr-o directie pe care nu o mai intelege si ca valorile in care credea pana acum sunt bulversate. Astfel, judecat si etichetat, cetatean european de categoria a doua, respins in Schengen, cobai pentru FMI, confundat intentionat cu tiganii dupa introducerea adjectivului „rom”, folosit ca masa electorala robotizata, manipulat si atacat, … in cine sau in ce sa mai creada?