Forrest GumpImaginati-va urmatoarea scena: cineva care alearga trece pe langa altcineva care sta pe scaun. In acel moment, persoana care sta jos o impinge pe cea care se afla in miscare. Doua corpuri care se vor supune legilor fizicii: actiune si reactiune.

Rezultatul va fi ca intotdeauna, cel care se afla in miscare se va trezi aruncat pe jos sau, daca are un echilibru bun si este un foarte bun atlet, poate sa ramana pe picioare, dar clar nu pe directia de alergare. In timp ce persoana de pe scaun nu va pati nimic. Intotdeauna.

Iata riscurile la care se supun cei care se implica. Esti mai usor de ranit daca faci ceva decat daca stai pe un scaun si privesti. Te vor rani apropiatii, rudele, vecinii, cei de pe blog, postacii, adversarii de mai de mult sau de moment sau altii pe care inca nu-i cunosti. Cu motiv sau fara, o vor face. Chiar daca nu au facut-o inca.

Unii te imping pentru a-si spune lor de ce este bine sa stai jos si sa nu te implici: am vazut-o la oameni care au ceva de spus. Nu sunt prosti, doar critici, spun ei. Asa se face ca la o intrebare a lui Dan Selaru pe Facebook, am dorit sa spun un punct de vedere. Critica a venit nu la adresa mea ci a Noii Republici, spatiul unde am ales constient sa ma misc sau sa alerg. De ce? Pentru ca pe Dan Selaru nu-l costa nimic acea critica. Ca si pe prietenul lui, Aristotel Costel, nu-i costa nimic sa atace pe cei care fac ceva, bine sau rau, ce sunt in miscare. Placere? Probabil, cert este ca e gratuit si fara rost.

Am mai vazut-o si ca reactie la minisaitul de pe pagina Facebook a GIL Noua Republica Timis. Insinuari nefondate si critici acolo unde cei mai multi au spus ca este un lucru nou, reusit vizual si de impact. De la cine vin criticile? De la o persoana care ne-a lasat balta in plina desfasurare a proiectului de a-l aduce pe Mihail Neamtu la Timisoara si care-si asumase rolul de coordonator al comunicarii. Motivele pentru care domnul nu are cont Facebook ma depasesc. Poate sunt aceleasi cu ale celor care spuneau ca nu e bine sa dai CNP-ul la recensamant. Nu stiu, doar presupun si-mi cer scuze daca gresesc. Iar a spune ca ai fost tratat cu aroganta si ferocitate in loc sa spui mai intai ca este un lucru bun si sa-l apreciezi, apoi sa spui exact ce nu e bine, fara insinuari nefondate, e pentru ca unul sta bine mersi pe scaun si altul este in miscare.

Nici a alerga bezmetic de dragul aflatului in treaba nu este o solutie. Iar a fi oprit si rugat sa te uiti atent la oamenii peste care calci si a te mai intreba inca o data "unde te duci" si "pe cine ranesti in alergarea ta" este nu numai un lucru de bun simt dar si o forma de prietenie. Cu conditia sa intelegi ce face cel care alearga si sa-ti pese de el. Mai mult, daca alergatorii de langa tine iti spun ca ai o problema, opreste-te o perioada si rezolva-ti problema. Ei stiu pentru ca si ei merg in aceeasi directie.

Forrest Gump reusea performanta sa adune adepti in alergarea sa desi el nu avea niciun scop si nicio directie. Un om bun, in inocenta sa, ce parea ca se afla in treaba. Iar cand s-a oprit, adeptii sai au ramas fara logica alergarii si in deruta.

Am dat aceste exemple pentru a realiza o intelegere prin extreme sau extrapolare. Pe de o parte avem critica de dragul criticii, inclusiv rautatea gratuita, si mai ales, fara logica, de cealalta parte avem zbaterea imbecila a alergatorului sau alergatul fara rost. Intre ele ar trebui sa avem cazul ideal al unui alergator responsabil, cu scop, educat, care-si duce "plutonul" de alergatori din punctul A unde este bine in punctul B unde este mai bine. Si pe margine persoane care fie sa-si spuna ca este in regula cu sine, chiar daca stau acum. Fie se odihnesc, fie se pregatesc de o noua alergare. Sau persoane care merg sau alearga in alte directii. Respect si urari de bine.

In fapt clopotul lui Gauss spune ca vom intalni din fiecare: critici gratuite, sustinere, simpatizanti, parteneri, adversari, competitori, legume conectate la latrinele TV si care nu stiu pe ce lume se afla. Scopul nostru este sa-i deosebim si sa stim cu cine avem de a aface, sa ne ridicam de fiecare data cand am fost trantiti sau dezechilibrati, sa intelegem, sa iertam si sa alergam in continuare.

Luand ochii de pe noi si punandu-i pe altii, pe problemele lor, pe solutii, fara a uita de obiectivul nostru, mai ales daca este comun, avem toate sansele sa vedem solutiile la problemele noastre si sa trecem impreuna de incercarile la care suntem supusi. In caz contrar vom fi doar niste carcotasi pe scaune, bine infipti in scuze si orgolii, cu ochii in oglinda, narcisisti sau supercritici cu noi insine, aruncandu-ne frustrarea pe altii. Iar asta ne costa timp, relatii de calitate, singuratate, repulsie si refuz, uneori bani si sanatate. De aceea, inainte de a critica, de a insinua, de a judeca sau a ataca, intreaba-te, inainte de toate, cat te costa?