Motto: "Toata maretia din viata ta se bazeaza pe lupta pentru a-ti atinge visele"

Bob Andrews

 

standardAcum cativa ani, prin 2004, eram cu un prieten la o cafea si o prajitura si discutam una-alta. Pe usa cafenelei a intrat un tip destul de in varsta, grizonat, inalt, cu o atitudine deschisa, cu o fetita de 5-6 ani, de mana. Si-a pus zambetul pe buze cand a intrat si s-a indreptat catre prietenul meu. I-a trantit o palma peste umar si, aplecandu-se mieros, i-a zis:

Salut Codrut, ce placereeee. A lungit e-ul de la sfarsit, probabil ca sa puncteze acea presupusa placere.

Codrut s-a ridicat, mai mult din reflex, fiind luat prin surpindere de gestul tipului si a schimbat cateva replici cu el, apoi mi l-a prezentat:

Faceti cunostinta: Andrei, Micky (eu Andrei, el Micky, bineinteles 🙂 )

Am dat mana cu el dupa ce m-am ridicat si eu in picioare, la fel ca si Codrut, prietenul meu. Dupa ce am ramas din nou singuri, nu am putut sa nu intreb:

– Cine e tipul?

A fost "tare" in afaceri, sta "bine" si se ocupa, in special cu MLM-uri.

Cam asta e tot ce s-a intamplat atunci, insa atitudinea individului si gestul de respect al lui Codrut, ridicandu-se in picioare cand l-a intalnit, mi-a dat impresia unui tip valoros. Apoi anii au trecut si, prin 2007, cand am trecut in rezerva si m-am decis sa-mi deschid propria afacere, am primit un telefon de la Micky:

Salut, apoi bla-bla-uri pe care nu le mai retin. Am o superafacere pentru tine. Ce faci … si mi-a zis o zi si o ora.

Am o intalnire, am spus.

Dar … alta data, alta ora.

Atunci voi fi plecat din oras. De ce?

Bine, asta e, o sa te mai sun. Apoi bla-bla-uri si am inchis.

 

Fara sa stiu era primul contact "rece" ca sa-mi propuna o afacere pe care, pana la urma, nu am putut sa scap fara sa nu mi-o prezinte: o chestie, MLM, cu un plan financiar cu sume mari, cu retele, cu asigurari. L-am refuzat politicos spunandu-i ca am alte planuri. Apoi a insistat prezentandu-mi o imagine sumbra cu mine mort si familia pe drumuri sau alternativa lui cu mine mort si familia care avea bani sa ma ingroape si ramanea si cu ceva "banuti". Am plecat cat am putut de repede.

 

L-am mai intalnit ulterior, tinand sa-mi explice ca nu se mai ocupa de asigurari dar are o alta "superafacere" pe care trebuie "neaparat" sa mi-o prezinte, apoi alta data o alta… Il evitam politicos si-mi vedeam de ale mele. Pana saptamana asta cand, dupa ce semnasem un contract de exclusivitate ce poate aduce firmei pe care o am cateva zeci de mii de euro, l-am intalnit din nou. Era de mana cu fiica lui, acum cu 6 ani mai mare. Nu puteam sa-l evit, asa ca ma opresc si-i intind mana:

Salut Micky, ce mai faci. Sa-ti traiasca fetita. A mai crescut…

Salut, zice el, tu ce faci?

Excelent, spun eu. Sanatos, familia si afacerile sunt bine...

Lasa, lasa, zice el dubitativ. CE FACI?

Excelent. Chiar ma simt si fac bine.

Inseamna ca ai STANDARDE JOASE, spune el, facand cu mana un gest in care palma cobora orizontal de la nivelul capului, undeva la nivelul genunchilor. Apoi si-a luat fata de mana si, fara alte cuvinte, isi vede de drum.

 

Nu pot sa spun ca nu m-a uimit gestul lui, mai ales ca pana atunci nu ma (si nu il) jignise(m). Ma intrebam ce dorea sa zica si ce era in neregula cu standardele mele. Asa ca il sun pe Codrut:

Salut. Azi m-am intalnit cu Micky… si-i explic ce s-a intamplat. Tu ce crezi?

Nimic, zice el, nu-ti mai bate capul, are o noua "superafacere" ceva mai agresiva in abordare. M-a sunat si pe mine si l-am refuzat.

Bine, spun eu, chestie de STANDARDE. Il mai aud pe Codrut cum rade si incheiem discutia telefonica.

 

Vai de capul nostru!

 

 

  The Corrs – Breathless  
   
  Found at bee mp3 search engine