Motto: "Milionarii se uita totdeauna in sus si se gandesc ca este mai bine acolo.”

Lewis Schiff, autor al "The Middle-Class Millionaire"

 

 

Ilie Serbanescu spunea prin 2005 ca " fara clasa de mijloc nu exista cale de mijloc", atragand atentia ca polarizarea sociala intre bogati si saraci face rau unei societati care se doreste democratica si ca o clasa de mijloc formata din salariati instariti este foarte mult supusa riscului disparitiei sale. Financial Times arata in acelasi sens, prin 2009, ca polarizarea sociala devine un fenomen si ca plata facturii crizei econimice o va face clasa de mijloc prin disparita sa.

 

Desi tarile au raspuns in mod diferit la criza, o caracteristica comuna, noteaza Financial Times, este faptul ca cea mai afectata de criza a fost clasa de mijloc, desi chiar inainte de declansarea crizei, unii sociologi vorbeau de aparitia unor societati de tip clepsidra in Europa, pe masura ce globalizarea ii separa pe bogati de saraci.

 

 

1. Clasa de mijloc din Romania

Dupa anii comunismului, daramata in lagare de concentrare, la canal sau deposedata de proprietati de catre comunisti, clasa de mijloc nu exista in 1990, in sensul rolului si pozitiei sale sociale, aceea de masa de legatura dintre oamenii saraci care depind de ajutorul statului si decidentii politici si familiile bogate. Exista doar o masa de angajati si liber profesionisti, saraci si bogati deopotriva, adica clasa muncitoare.

 

Ca sa se dea o fata capitalista Romaniei, guvernantii de dupa 1990 s-au gandit  sa ia de la saraci si sa dea unora care sa reprezinte capitalul romanesc atat de necesar acestei imagini. Actiunea in fapt a fost facuta sub aripa perestroikista a lui Iliescu, cel care a aprobat tacit si care este principalul vinovat al situatiei actuale.

 

Crearea de oameni bogati de tipul mogul, prin confiscarea unor avutii nationale si punerea lor in mana unor indivizi "alesi" nu a facut altceva decat sa formeze o mana de speculanti fara nici o pregatire antreprenoriala si fara niciun scop social "Politically Correct", ei acumuland exclusiv pentru sine si furand de la stat sau de la altii. Si nu intamplator, cei mai multi au fost dovediti ca securisti sau avand legaturi cu securitatea. Pentru o confirmare este suficient sa te uiti la filmul lui Alexandru Solomon "Kapitalism – reteta noastra"

 

Daca pentru neocomunisti a fost importanta focalizarea pe formarea bogatasilor si marirea rolului statului prin crearea unui numar mare de dependenti saraci de acesta, clasa de mijloc a aparut din doua locuri: functionarii foarte bine platiti, adica cei cu salarii si pensii "nesimtite" de astazi si micii intreprinzatori veniti din mediul privat, fie ca din comert (cei mai multi) fie din productie si servicii.

 

 

2. Cele doua clase de mijloc.

 

Un articol al lui Sorin Cucerai aparut in 2006 pe site-ul liberalism.ro arata ca exista doua clase de mijloc asa cum le-am identificat mai sus:

 

La prima vedere, nimic nu e mai simplu decat sa definesti clasa de mijloc. Un om face parte din aceasta clasa daca averea sa se incadreaza intre anumite limite. Prin urmare, e foarte usor de vazut carei clase ii apartii: pentru asta nu e nevoie decat sa stabilesti ce avere ai si sa compari aceasta avere cu a altora, cu ajutorul unei scale generale.

Totusi, criteriul averii, oricat de important ar fi, nu este si suficient. Tipul de activitate pe baza careia s-a obtinut averea respectiva este un alt criteriu demn de luat in seama. in linii mari, avem trei tipuri de activitati: cea de functionar, cea de industrias (de producator, daca preferati) si cea de comerciant. Daca reunim ultimele doua tipuri intr-unul singur, vom obtine doua categorii de oameni: functionarul si intreprinzatorul.

 

PNL s-a erijat in reprezentantul acestei clase sociale iar masurile intreprinse de Tariceanu pana in 2008 au vizat aceasta imagine a lui Dinu Patriciu referitoare la crearea unei clase de mijloc care reprezinta si actualul sau sustinator electoral. Procentele adunate de PNL in alegeri arata dimensiunea numerica a acestei clase dar si masura in care ea se regaseste reprezentata de acest partid, la concurenta cu PC sau PDL, cu semnele de intrebare de rigoare.

 

Dand Cezarului ce este al Cezarului, Tariceanu a creat o masa semiinstarita, doar ca a facut-o mai mult orientat catre o clasa de mijloc salariala si mai putin antreprenoriala, chiar daca masura introducerii cotei unice de impozitare ar fi trebuit sa ajute. Ce este de reprosat aceluiasi Tariceanu este dezechilibrul creat in salariile si sporurile functionarilor si angajatilor bugetari, fapt ce a produs o presiune imensa pe deficitul bugetar si incapacitatea de plata a guvernului din 2009-2010. Chiar daca au criticat imprumutul cu FMI, liberalii stiau in sinea lor ca sunt vinovati de aceste dezechilibre, desi scopul pentru care au facut-o parea bun.

 

 

3. Antreprenori vs. salariati

Prinsi in vartejul crizei economice, politicienii nostri au dat doua lovituri celor doua categorii: impozitul minim care a scos din piata micii antreprenori si legea salarizarii unice si a interzicerii cumulului pensie – salariu pentru ceilalti. Evaporarea celor mai multi si trecerea in zona saraciei a celor afectati de aceste masuri arata fragilitatea acestei clase creata artificial prin metode politice si mare consumatoare de resurse.

 

Mai mult chiar, recunoasterea impactului major al crizei si de catre cei care pana in 2008 apareau ca intrati in clasa instarita si afectarea majora a venitului si a capitalului acestora indica o fragilitate nu numai a clasei de mijloc, ci a intregului ansamblu social. Iar aceasta constatare trebuie sa ne dea de gandit, atata timp cat cineva trebuie sa produca venit, plus-valoare si locuri de munca, sa plateasca taxe si impozite pentru ca un stat sa functioneze si sa poata sustine, la randul sau, pe cei saraci.

 

Cei mai castigati par salariatii privilegiati, cei de care guvernul Boc pare ca nu vrea sa se atinga, ramasi cu venituri suficiente care sa le permita sa treaca de criza actuala. Doar ca banii sunt de la FMI si nu din incasari la buget. Iar cresterea taxelor si impozitelor va apasa de 10 ori mai mult pe spatele micului intreprinzator decat pe salariatii de la stat, cu consecinte din cele mai grave.

 

4. Ce-i de facut?

Ca persoana ce am dorit sa-mi deschid o afacere, ca proprietar de firma si aspirant la clasa de mijloc, marirea taxelor si impozitelor poate sa duca la sugrumarea proiectelor la care lucrez. Adica sigur si nu poate. Raman astfel cu o experienta, cu niste venituri cheltuite pe nimic, cu o frustrare evidenta si, ca multi altii, voi lua in considerare un concediu de 12 luni pe an intr-o tara unde mi-as putea pune in practica ideile. Voi plati taxe si impozite acolo iar statul respectiv ma va dori mai mult decat guvernul Boc care va ramane cu salariatii sai ce-si doresc venituri mai mari pe spinarea unora ca mine.

 

Si nu este o amenintare, ci o constatare a ceea ce un om normal poate sa ia in considerare intr-o tara anormala, in care nu ma mai simt reprezentat politic, in care statul devine un inamic, un hot ce-mi baga mana in buzunar, fara o scoala de calitate pentru copiii mei, fara servicii medicale sigure si eficiente, fara drumuri europene…

 

Ramane numai o speranta, speranta prostului evident, ca cineva va lua taurul de coarne si va face ceva in sensul crearii conditiilor unei clase de mijloc antreprenoriale din care sa apara adevaratul capital romanesc si stalpul social care sa promoveze valorile autentice romanesti si sa protejeze de excese un popor aflat la cheremul unei justitii corupte si a unei clase politice total iresponsabile de viitorul acestei tari.