Ni se vorbeste, din ce in ce mai des si mai apasat despre NEVOIA COABITARII. O fac lideri precum Cristian Preda, dar si altii, explicandu-ne ca era inevitabila si necesara. Ca Traian Basescu nu a tradat ci … si aici urmeaza scuze, scenarii cu ambasade si conspiratii.

Cui foloseste? Actorilor si beneficiarilor starii de fapt care, si asta e realitatea, l-a pus pe Tiberiu Nitu in fruntea Parchetului General? Omul de care depinde ascultarea si interceptarea telefoanelor in cazul infractiunii din zona gulerelor albe. Aceeasi realitate care l-a izolat pe Daniel Morar? Si nu numai pe el, ci si pe Alina Ghica sau Cristi Danilet? Repet, cui foloseste?

Pericolul este acela de a crede. Se spala un om, un sistem, niste tovarasi. Se arunca la gunoi tot ceea ce s-a construit in Romania pentru transparenta si implementarea statului democratic. O constructie fragila, ce-i drept, dar insasi democratia, prin structura sa e fragila. Pentru ca ea e un echilibru intre niste puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca.

Suntem in aceeasi situatie ca in 1990: o miscare inceputa impotriva comunismului s-a stins, prin manipulare si forta, intr-o coabitare a poporului roman cu esalonul II si III ale Partidului Comunist Roman. Partid pe structura caruia s-a creat FSN, mama tuturor partidelor de stanga de dupa 1990: PDSR, PD, PDL, PSD, plus cele care s-au bazat pe structuri securiste si care s-au varsat acolo unde trebuie. Partidele istorice i-au dat pe Maniu si Bratianu afara si si-au pus oameni controversati, de-a lungul timpului, in fruntea lor.

Coabitam cu politicienii, legati la ochi prin televiziuni, in timp ce ni se fura din buzunare si bruma de venit sau avere pe care o mai avem.

Nu mai avem fabrici, nu mai avem combinate, dar ne vindem terenurile, CFR Marfa si hidrocentralele ca sa ne platim datoriile pentru imprumuturile din care nu s-au construit, in 23 de ani, decat cativa kilometri de autostrada.

Ne mai pasa?  Am ajuns o tara populata cu coabitaci, definitie a unor oameni care se complac in a convietui cu propriul lor esec, ca si presedintele tarii? Suferim de fatalitate mioritica. Foarte putini, cei care mai spera, sunt etichetati ca vaicaristi sau li se aplica cate o corectie stradala precum jurnalistului Mircea Marian, fara ca autoritatile sa intervina.

Tutea spunea, striga chiar, din adancurile trairilor sale din perioada tortionar – comunista, “Romanilor, nu va mai alegeti conducatori care nu-si iubesc tara!”. Daca ar mai trai acuma, cine stie, poate ar reformula, graind asemanator, „Romanilor, nu credeti in cei ce coabiteaza!”. Fie si numai pentru ca Iliescu a demonstrat ca stie sa-i aduca la ascultare pe toti, dincolo de principiile si valorile care nu ar trebui niciodata negociate: libertatea, speranta, justitia, legea, siguranta, independenta si bunastarea acestui popor. In coabitare toate acestea isi pierd sensul.

Sa traiti bine!