Motto: "Am vazut ingerul in piatra si am sculptat pana l-am eliberat."

Michelangelo Buonarroti

 

cladireToti venim de undeva si ne indreptam catre ceva. Suntem datori cu o nastere, o viata si o moarte. Suntem imaginea creatorului pe Pamant, dar alegem sa ne impotrivim cuvintelor sale, mai mult sau mai putin, prin faptele noastre, impartindu-ne intre creatie si distrugere, pastrand, unii dintre noi, cate ceva din fiecare.

 

1. Creatorul

Dupa Biblie suntem o creatie. Dupa stiinta, am evoluat in timp in baza unor legi inca nedeslusite sau a adaptarii la mediu, ca lege a dezvoltarii. In oricare din variante am crede, suntem creatia a ceva, a unor forte mai mult sau mai putin personificate.

 

Dincolo de geneza noastra, fiecare din noi suntem dotati cu capacitati de creatie: facem copii, construim orase, unelte, idei, carti, computere… Avem nevoie de talent sau doar de a respecta o reteta, realizam lucruri unice sau doar copii ale unuia singur.

 

Din dorinta de a identifica creatiile noastre le-am atribuit valori de unicitate, utilitate, frumusete, importanta, dorinta de posesie… Iar aceste valori ne-au dirijat intreaga existenta atunci cand ne-am ales ocupatia, scoala, meseria: unii am dorit sa ne facem artisti, altii constructori, bijutieri, profesori, oameni de afaceri, pictori, compozitori …

 

Suntem creatori de valori chiar daca unii credem sau nu acest lucru, chiar daca punem sau nu valoare pe creatia noastra: ceea ce pentru noi poate fi un lucru obisnuit, pentru altul este un motiv de incantare, de bucurie, de viata. Deasemenea, pentru unele creatii avem nevoie de talent, de aptitudini speciale, de trasaturi de caracter, de lider, de viziune, de imaginatie, dar, mai mult decat toate, avem nevoie de o misiune asumata, de un vis, de dorinta, de perseverenta.

 

2. Pastratorul

Motivul pastratorului este de a conserva valorile cu care intra in contact. Fie ca o face din pasiune si vointa proprie (colectionarul) fie pentru ca este platit sa o faca (muzeograful, restauratorul, anticarul) functia lui este de a transmite mai departe, in timp, creatia proprie sau primita de la altul. El are rolul prezentarii unei imagini corecte despre importanta pe care o au cei care au creat si nu mai sunt.

 

In sens biblic, pastratorul este crestinul purtator de credinta, dar si biserica ca loc de adapostire a icoanelor si cartilor biblice. Pastratorul poate fi un individ, un grup, o secta sau un popor de credinciosi, manati de aceleasi valori existentiale. Diferiti ca indivizi, dar egali in credinta, ei duc mai departe in timp valori pentru a fi preluate de alti pastratori, intr-o incercare de a lupta cu timpul care distruge prin uitare si moarte.

 

3. Distrugatorul

In echilibru, lupta dintre bine si rau, dintre alb si negru, presupune existenta distrugatorului. In Biblie el este antichristul, diavolul, iadul – ca loc al existentei distrugatorului. Un paradox este ca fiecare din cele trei au fost intai create pentru ca sa-si faca menirea distructiva, iar cineva le pastreaza in acelasi scop.

 

Functia distructiva este de a da valoare si marime creatiei si creatorului sau. Ea nu poate presupune aptitudini si capacitati iesite din comun ci numai scopul asumat de distrugere. Poate fi chiar o etapa in calea creatiei: ca sa construiesti o casa noua pe un teren in care se afla o casa in paragina ce sta sa cada, trebuie sa darami si apoi sa construiesti. In acest caz, functia pastratorului este importanta prin lipsa: daca s-ar fi pastrat casa veche in bune conditii, ea nu mai trebuia daramata.


4. Oameni in cele trei situatii

De-a lungul timpului am fost si vom fi cate ceva din fiecare: creatori, pastratori, distrugatori. Insa, in sinea noastra, functia de creatie stim ca ne apropie cel mai mult de Creatorul insusi, fie ca ne referim la obiecte, dar mai ales la oameni.

 

A crea oameni este usor, a crea caractere este foarte greu, iar a crea oameni creatori, lideri de valoare este cu atat mai dificil cu cat in spatele acestei maretii stau la randul lor valori, energii, motivatii, talente. Trebuie creat mediul favorabil de dezvoltare, echipele care stau la baza acestei constructii. Este o arta care trebuie acceptata, proiectata in timp, necesita viziune si un scop care sa atraga creatia sa.

 

Privind atent, in jurul nostru si in noi insine, (ne) vom gasi stadii ale acestor trei stari, mai mult sau mai putin acceptate. Ce vad insa, mai mult decat oricand, e o bascalie, o satira vulgara, o dorinta de distrugere a creatiei ce ne inconjoara, un impuls de daramare pentru a fi noi cea mai inalta cladire din oras prin lipsa celorlalte.

 

Exemple? Legea invatamantului, implementarea referendumului, aplicarea solutiilor de iesire din criza, tendintele de a lovi in oameni, in a jigni cu exemple de la televizor si pana la comentariile pe bloguri. Mergem la meci ca sa injuram, ne uitam la televizor ca sa avem pe cine da vina, jignim colegii sau sefii imediat ce se intorc cu spatele, mergem la picnic doar de placerea gratarului si a murdaririi naturii … perseverand intr-o functie distructiva mai mult decat creatoare, realizand dezechilibre pe care le vedem dar nu ne vedem ca si surse ale lor.

 

Daca am fi sinceri cu noi insine, privind inapoi cu obiectivitate, in care din cele trei situatii ne-am incadra viata? Am fost creatori, am pastrat valori sau doar am distrus oameni, idei, obiecte, vise…? Pentru ca un studiu in care subiectii au fost oameni aflati pe patul de moarte au raspuns, in cea mai mare majoritate ca "le pare rau pentru ceea ce nu au facut, decat pentru ce au facut in viata". Adica au creat mai putin decat ar fi dorit.