Fara vuvuzele2012 va fi un an electoral, asta daca puterea se va decide ca alegerile comasate sa se desfasoare anul acesta sau, asa cum acuza Crin Antonescu, la anul. Las de-o parte aspectul antidemocratic al acestei decizii de comasare: dezbaterile vor fi o intersectie ce va aduce mai mult a zgomot decat o cautare a solutiilor politice necesare rezolvarii problemelor "cetatii". Pentru ca votul lor trebuie acordat celui care-l poate asigura cel mai mult ca el este cel ce-l reprezinta in parlament si-i poate realiza partea cea mai mare din doleante, bineinteles sprijinit de un grup politic veridic.

Dar cum la noi alegerile inseamna mobilizarea masinii de vot si mita electorala, discutiile pe fondul problelemor vor fi nedorite sau uitate, in locul lor, probabil, aparand mizeriile gen atac la persoana sau scoaterea de la naftalina a dosarelor.

In acest joc televiziunile nu vor sta nici ele pe tusa. Vor intra in duelul politic mai mult sau mai mult murdar, asa cum au mai facut-o pana acum.

De aceea vin cu o solutie legala ce nu poate fi interpretata nici ca un "pumn in gura presei" nici ca o imixtiune in afacerile particulare: vom da televiziunilor coeficienti sau clase asa cum Ministerul Educatiei a facut-o cu universitatile din tara.

De fapt acest minister este singurul abilitat sa o faca. Pentru ca el este cel care raspunde de educatia si formarea acestei populatii, indiferent ca vorbim de copii, de tineri sau de oameni maturi.

Specific ca exista deja o formula consacrata a cunoasterii: INFORMATIE + EDUCATIE = CUNOASTERE. Aceasta raspunde si la intrebarea "De ce Ministerul Educatiei este abilitat sa faca acest clasament?". Pentru ca asigurarea educatiei costa si asta implica banii publici. Astfel a aparut clasificarea universitatilor: viitorii studenti au deja criterii de a alege locul unde se vor educa in viitor.

Daca educatiei i se acorda atentie, de ce sa nu o facem si cu sursele de informare publica? Cum televiziunile au ajuns principalul canal de informare, perimarea CUNOASTERII de catre cetateni este tot mai accentuata: uitati-va ca pe Facebook au aparut cauze sau grupuri de discutii orientate impotriva "VUVUZELELOR" sau a televiziunilor toxice. Chiar Andrei Plesu a scris cateva articole in care acuza unele persoane din televiziune despre derapajele pe care le fac pe micile ecrane. Iata cum si necesitatea existentei unor criterii de clasificare a surselor de informatie este mai mult decat normala.

Precedentul exista deja introducandu-se criterii de selectie pentru emisiuni sau filme, prin obligativitatea postarii acelor "buline" AP, 14, sau +18, in functie de toxicitatea continutului fata de copii. DE CE SA NU EXISTE O BULINA SI PENTRU TOATE EMISIUNILE ACELEI TELEVIZIUNI?

O solutie poate fi publicarea unui cod care sa contina criterii de clasificare care sa vizeze:

– caracterul declarat al televiziunii (de sport, de stiri, generala, de informare, etc)

– procentul de veridicitate al informatiilor transmise

– coeficientul de autenticitate ca si sursa veridica de informare

– nivelul de toxicitate al mesajului si gradul de manipulare din trecut

– alte criterii gen impartialitate, votul public, rating, procese de "malpraxis" jurnalistic, etc

Veti spune ca televiziunile particulare au tot dreptul sa faca ce vor. Nu, atata timp cat emit in spatiul PUBLIC. O pot face ca televiziune cu circuit inchis, daca vor, unde sa fie vazuta, sa zicem, de toti angajatii lui Voiculescu. Sau ai lui Ghita Asesoft. Sau ai lui Elan. Dar atata timp cat emit in spatiul public si produsul lor ajunge la cetateni trebuie sa se supuna scopului pentru care Ministerul Educatiei si-a asumat existenta: educatia si informarea corecta a cetatenilor acestui stat.

Vom avea astfel televiziuni de clasa A, de clasa B, de clasa C, … pana la E. Unde A este clasa superioara si E clasa inferioara.

Aceasta va fi vizibila pe ecran, permanent, in transmisiile acelei televiziuni. Mai mult, statul, prin institutille sale nu va avea voie sa finanteze direct sau indirect televiziunile de clasa C, D sau E. Dimpotriva, taxele si impozitele acelei televiziuni vor fi majorate sau scazute, in functie de aceasta clasificare. Iar cei care doresc sa incheie contracte de publicitate cu aceste televiziuni trebuie sa stie cu cine o fac, unde se difuzeaza reclama si impactul ei si ca cea mai mare parte a pretului pe publicitate se va duce la stat.

Evident ca aceasta solutie propusa suporta modificari si adaugiri, atata timp cat scopul ramane pastrarea nivelului de informare corect, nealterat precum si protectia fata de manipularea politica sau de orice alt gen. Acest demers este indreptatit, logic si, deci, legal si poate fi pus in aplicare cat mai repede.

Conditia este sa se doreasca cu adevarat incetarea intoxicarii prin televiziuni. Eu unul o propun pentru protectia mea si a celor dragi. Dumneavoastra?