Motto: "O afacere din care, fie si numai o singura parte are de pierdut, este o afacere proasta".

Zig Ziglar

Surpriza!Cel putin pentru un lucru sunt de acord cu prietenii mei de la Balonul Imobiliar: nu toata lumea trebuie sa fie proprietar de imobil. A imita generatia parintilor sau a bunicilor care au trait intr-o alta epoca, cand statul te baga cu forta pe un post de lucru si-ti repartiza o casa pe care apoi o puteai cumpara, este costisitor pentru tanara generatie care nu beneficiaza de aceleasi avantaje. Inflatia de 120% de la inceputul anilor 90 a permis unei familii ca sa cumpere un apartament cu 100.000 lei vechi, iar mai apoi, in 95-96, 100.000 de lei sa fie salariul pe o luna din cauza devalorizarii. S-a meritat astfel un sacrificiu de 4-5 ani pentru o locuinta care acum valoreaza 40.000 de euro.

Insa conditiile de acum difera si, inhamarea la un credit pe termen lung, poate fi atat un sfat prost dat de parinti copiilor dar si o decizie proasta a unora care stiu ca diferenta de venit nu le ajunge sa traiasca, macar la nivel de minima subzistenta.

Una peste alta, creditul este o decizie care trebuie sa aiba mai multe componente rationale dacat emotionale, dar atunci cand decizia este luata, ea nu poate fi o componenta a negocierii pretului. Si iata de ce:

Am avut zilele acestea o solicitare a unui domn de a cumpara o casa subevaluata din Timisoara, achizitionata la randul ei cu L112/95. Zona foarte buna, casa P+M, 150mp suprafata desfasurata, 562 mp teren in folosinta care poate fi repartizat prin Ordin al prefectului. Pret de apartament cu 3-4 camere.

In urma discutiei telefonice domnul si-a manifestat ferm dorinta de a o cumpara si mi-a transmis sa rezerv o intalnire la notar pentru promisiunea de vanzare cumparare si avans, daca vanzatorii, care sunt de la peste 200 km de Timisoara, accepta pretul. Ulterior diferenta de plata se va face prin credit preacceptat deja.

Discut cu vanzatorii si acestia accepta pretul, sub rezerva negocierii platii cheltuielilor de transmitere a proprietatii si/sau a penalitatilor in cazul depasirii termenului rezonabil de 45 de zile. Considerand ca aceste aspecte tin de discutia "face-to-face" planific totul pentru luni si anunt partile.

Deci, vanzatorii vin de la peste 200 de kilometri, notarul asteapta conform rezervarii, extrasul de CF este scos la urgenta urmeaza sa se stabileasca micile detalii si sa se incheie promisiunea de vanzare-cumparare. Insa aici incepe un dans pe o logica care scapa si mie si vanzatorilor si oricui de buna intentie.

Prima cerinta, sa ne vedem la imobil. Aici, impreuna cu un avocat, cumparatorul vine cu 20 de minute mai tarziu. Arat avocatului actele si acesta spune ca este OK, sub rezerva unei document de la Primarie prin care sa se ateste ca nu exista procese de revendicare in derulare. Se convine ca acest aspect sa se treaca in promisiune, angajandu-ma sa pun la dispozitia cumparatorului acest document.

A doua cerinta, nu mergem la imobil, ci undeva unde sa bem un suc. Aici se aduc in discutii alte documente care nu tin de vanzarea – cumpararea efectiva a imobilului ci de ceea ce vrea sa faca cumparatorul cu ea: acord notarial al vecinilor pentru schimbarea destinatiei din casa in spatiu comercial, certificat de urbanism pentru ca doreste sa construiasca niste birouri, etc. Inclusiv, si aici ramanem toti mirati, schimbarea conductelor de gaz, in conditiile in care, in spatele imobilului sunt inca doua locuinte conectate la reteaua E-On Gas.

Ne ducem la vecini sa intrebam daca sunt de acord cu acceptul notarial si acestia confirma ca a doua zi pot veni la notar si ca sunt de acord: unul telefonic, fiind in Ungaria, altul "face – to – face". In timp ce mai sunt 20 de minute pentru a fi la notar, conform rezervarii, cumparatorul ne invita sa mergem din nou la bar pentru discutii.

Deja de cateva ori se specificase, de catre acesta, "dar ganditi-va, eu voi plati 20 de ani rate". Nu ca nu ar fi stiut cineva ca, daca te bagi la un credit, trebuie sa platesti si ratele, insa repetarea acestei fraze, precum si impotrivirea de a merge la notar mi-a dat de gandit ca ceva s-a schimbat.

Ne asezam din nou la masa si acum incepem sa aflam sau sa banuim motivele:

  • cumparatorul a scazut pretul convenit telefonic, si pentru care vanzatorii au venit de la peste 200 km, cu 5.000 euro;

  • termenul pentru accesarea creditului era de peste 3 luni;

  • si banuiala mea, inca neconfirmata, pentru ca era vorba de un program pe fonduri europene, care, evident, ar fi necesitat mai mult timp, cu sanse relative de succes si fara ca vanzatorii sa poata astepta atat, ei dorind banii pentru a acoperi un alt credit pentru care platesc mult acum.

Nu intru in amanunte, insa pus in situatia de a pune niste oameni pe drumuri, facut mincinos de un domn de la care nu m-am asteptat la o astfel de atitudine, discutiile se suspenda. Vanzatorul, om la a doua tinerete, vrea sa verifice care din cei doi, adica eu si cumparatorul, nu are cuvant. Asa ca pune cateva intrebari din care reiese ca pretul era cunoscut si convenit de cumparator. Iar discutiile cu gazul, certificatul de urbanism si celelalte erau pentru a se aduce in ecuatie niste cheltuieli ce nu tin de vanzarea-cumpararea imobilului ci doar de o scadere unilatelara si artificala a pretului convenit.

Cateva concluzii din care am invatat si eu si puteti invata si dvs.:

– oferta scrisa este sfanta, mai ales pentru cineva care nu are cuvant. Cum numarul acestora este in crestere in piata imobiliara, ea devine o componenta obligatorie pentru evitarea unor astfel de situatii;

– nu orice "deal" trebuie incheiat acesta depinzand de partile implicate: daca si numai o singura parte are de pierdut, deja devine o "afacere" proasta;

– argumentul "voi plati rate 20 de ani" nu poate fi un punct forte intr-o negociere. Poate si vanzatorul a platit rate, chiar daca nu in aceleasi conditii. Cat ar conta pentru cumparator, aducerea in discutie a acestui argument? Dar atunci cand primesti pana la 200000 euro nerambursabili prin Fonduri europene? Ce mai inseamna costuri la 65.000 euro in rate cand primesti 200.000 euro gratis?