voteaza-ma_d0c707aeceea95 copyPentru cei care mai cred că politica românescă se mai poate face gândind în doctrine, platforme şi poziţionări conceptuale, pe dreapta se petrec câteva acţiuni interesante şi cu bătaie pentru următorii 2-4 ani.

Timpul aratului

Dacă cineva spunea că pe dreapta nu avem nimic în materie de lideri, acum are dreptate: prin dispariţia dintre noi a domnului Ion Diaconescu nu mai avem niciun lider reprezentativ. Rămas singurul exemplu în viaţă de încăpăţânare musceleană (după dispariţia lui Petre Ţuţea) şi de fidelitate politică în ultimii ani marcaţi de o politică autohtonă traseistă, dispariţia sa nu va avea o mare semnificaţie. Mai ales pentru cei care încă se mai bat pe un partiduleţ adus sub pragul electoral şi fără şanse de redresare în viitor.

Moartea lui Corneliu Coposu sau suferinţele din închisorile comuniste vor fi puse în umbra intereselor mărunte locale şi a rivalităţilor de neiertat. Va fi încă o dispariţie ce va fi trecută în istoria noastră fără a învăţa nimic din exemplul acestui om care, aşa cum spunea Traian Basescu, „a avut mult de suferit din cauza contemporanilor săi”.

Ba mai mult, bătăile pe PNŢCD se vor intensifica şi mai mult. Dacă în timpul înmormântării nu s-au putut abţine, de ce o vor face în viitor? Şi, ca brazdele anapoda să fie şi mai adânci şi fără rost, a mai trecut o dată pe aici simbolul idioţeniei liberale, acest gonflat de exponenţii securităţii şi nimicniciei postdecembriste, Voiculescu şi Iliescu, Crin Antonescu declarând că PNL şi PNŢCD nu vor colabora niciodată.

Motivul? „Că PNL şi PNŢCD nu mai pot colabora pentru că ţărăniştii l-au ales pe Traian Băsescu„. Chiar dacă ar fi aşa, nu ştiu ce este mai grav: să fie de vină că au ales dintre două rele pe răul cel mai mic (o ţară condusă de Geoană era un dezastru naţional) sau că el stă în poala lui Voiculescu şi a lui Ion Iliescu?

Mă rog, de când cu Mona Muscă şi Dan Voiculescu, măsurile aplicate de logica plăpândă şi coafată a lui Crin nu ţin de moralitate şi nici măcar de Traian Băsescu. Ţin de banii pe care-i primeşte şi de ce-i indică sponsorii săi. La cum l-a atacat pe Geoană înainte de turul I la alegerile din 2009, Crin a arătat veleităţi că poate să latre la comandă ca mai apoi să lingă unde a scuipat. Dacă Voiculescu va zice mâine ca e mai bine cu Traian Băsescu, veţi vedea că am dreptate.

Una peste alta, dreapta românească e plină de istorie, de nereuşite, de dispute şi orgolii, şi de dârele avionului PNL prabuşit după ce l-au pus pe Crin pilot part-time intr-o misiune full-time, în braţele stângii lui Iliescu şi a lui Felix.

Semănatul

Firul ierbii în zona dreaptă este firav şi susceptibil la orice mişcare de vânt. De aceea nici nu prea lasă să crească altceva, fie din orgoliu, fie dintr-o misiune ocultă. La o astfel de cultură care aşteaptă un copac mai puternic dar nu-l lasă să crescă, madam Bleenary a adăpostit, printre multele ei postări una în care Sebastian Lăzăroiu a anunţat venirea pe lume a Albei ca Zăpada. Firul ierbii de pe dreapta a tresarit a viaţă şi aşteptarea a lăsat loc unei indiferenţe eternizate, parcă.

Printre rădăcinile ei multe şi firave, cineva a găsit un manifest, i-a dat importanţă, l-a trimis spre dezbaterea unui blog păstorit de Theophyle şi l-a scos la lumină. Evident că autorul manifestului a fost surprins, însă organizarea exemplară a dus la canalizarea unui suflu grassroots ce a dat naştere la platforma NOUA REPUBLICA.

Poate că naşterea AcZ nu era planificată astfel, dar ea s-a petrecut, iar acţiunea nepremeditată a lui Theophyle a sigurat două caracteristici: aspectul civic, prin susţinerea numeroşilor aderenţi din diaspora şi din ţară, şi caracterul apolitic, departe de implicarea sau influenţa lui Traian Băsescu sau a PDL-ului, cei care au ieşit cu oferta Mişcarea Populară.

Şi asta în timp ce intelectualitatea românească de dreapta se exprimă tot mai activ şi vizibil, însă mai mult conceptual şi nu activ, prin implicare la nivel de mase: „Noua Republică va avea cota de piaţă pe care va decide să şi-o ia singură„.

Aşadar, însămânţatul pe dreapta e dorit şi sponsorizat doar la nivel de idee, de carte, de teorie, în timp ce acţiunea de dreapta e austeră şi suferă de inaniţie financiară. Şi poate nici măcar nu e dorită. Vom vedea.

Pregătirea furtului recoltei sau Mărul otrăvit

În aceste condiţii, după 21 de ani de „socialism cu faţă umană” şi 44 de ani de comunism sovietic, pe dreapta au inceput să răsară primele seminţe ale unei noi mişcări civice, cu ambiţii de partid. Sunt convins că nu erau în plan, că era dorită de cetăţenii dezamăgiţi că trebuie să aleagă la fiecare 4 ani între Iliescu şi Vadim, sau între doi comunişti, vorba lui Traian Băsescu, însă nu a apărut acolo unde planificase Sebastian Lăzăroiu (şi poate Traian Băsescu). Totuţi avem ceva: o mişcare bună, un suflu de noutate, un discurs al domnului Mihail Neamţu viu şi coerent, scopuri, documente asumate, organizare teritorială.

Doar că:

– după ce am primit nişte emailuri tendenţioase şi au fost câteva ieşiri la adresa lui Theophyle inclusiv pe blog;

– după ce tot entuziasmul primelor zile de după debarcarea lui Lăzăroiu s-au lovit acolo unde naşterea era aşteptată de cetăţenii care mai respirau speranţă ca de radiatorul unui camion de gunoi ce mergea în direcţie inversă;

– după ce naşterea Noii Republici s-a produs, însă semnalul de disociere de aceasta a lui Lăzăroiu s-a produs;

– după ce încă un articol orgolios şi tendenţios la adresa NR s-a scris ieri pe un blog care jura colaborare, cuvintele fiind puse în spatele unei capcane cu 4 puncte;

am avut ieri răspunsul lui Sebastian Lăzăroiu: „Albă ca Zăpada nu este într-o singură iniţiativă. Noua Republică a fost o mişcare spontană. Mişcarea Populară poate să fie umbrela care va îngloba toate aceste formaţiuni.”

Adică cum? Sebastian Lăzăroiu şi Ion Oltean şefii Mişcării Polulare care să fie „umbrela” sub care să crească Noua Republică? Şi cumva Mirel Axinte responsabil „imparţial” de legătură între MP şi Noua Republică? În niciun caz! Dacă este aşa eu mă opresc aici sau, cine ştie, poate că o parte a mişcării nu vrea această „umbrelă” de care NR nu are nevoie acum şi voi continua acolo, în eşalonul II.

Sper să mă înşel şi articolul din ziarul Adevărul, unde este scris, cu subiect şi predicat, despre relaţia de subordonare pe care Sebastian Lăzăroiu şi-o doreşte între MP şi Noua Republică să fie numai mărul otrăvit. Însă dacă nu este aşa?

UPDATE (16.10.2011): Noua Republică are obiective, are platformă politică, are susţinere civică şi nu poate aştepta ca unii sau alţii să se gândească dacă să se implice sau nu. Cu alte cuvinte, Noua Republică nu are nevoie de implicarea nimănui care doar stă pe margine şi croşetează fără a pune „osul la treabă”.