Continuarea de aici.

Dreapta reprezinta, in sine, un alt mod de gandire. Este o paradigma prin care cei ce-si duc traiul zilnic gandesc, observa, se manifesta si se dezvolta liber. Pentru ca, chiar daca politicienii si manipulatorii de astazi doresc sa nu se mai faca distinctia intre stanga si dreapta, intre doctrine si interese, intre valori si banul ca obiectiv final si in afara caruia politica nu are sens, claritatea si transparenta sunt conditiile pentru a face o politica sanatoasa intr-un stat democratic. Daca vom continua asa, cel mai mult va avea de suferit libertatea fiecaruia dintre noi.

1. Conditia libertatii

Toate valorile dreptei exprimate de mine pana acum – educatie, bunastare, implicare, – nu pot exista daca nu sunt insotite de o conditie necesara si obligatorie, adica de libertate. Aceasta valoare suprema asigura mediul propice invatarii si dezvoltarii personale, al bunastarii financiare, al dezvolatrii fizice, spirituale si relationale, precum si al implicarii in toate formele sale.

LibertateLibertatea are pentru cei mai multi dintre noi are un singur antonim: dependenta. In perspectiva dreptei, opusul libertatii inseamna siguranta. Un om de dreapta nu va dori niciodata sa se puna la adapostul unui salariu negociat prost, nu va dori sa ramana ancorat de un venit primit de la stat decat temporar, atat cat va fi necesar pentru a-si castiga libertatea financiara, nu se va lasa niciodata „incalecat” de institutiile statului si va reactiona pentru a-si recastiga libertatea afectata.

Siguranta (a locului de munca, a muncii la unul sau mai multi angajatori, sub forma neimplicarii, etc) si egalitarismul unitar sunt conditii sine qua non ale unui stat social, iar efectele sale se vad cu ochiul liber: teama de exprimare, indiferenta civica, supunerea in fata institutiilor corupte, cedarea puterii unor politicieni penali si credinta ca acestia ii reprezinta cetateanului interesele, precum si cetateni de diferite categorii.

Iata cum libertatea devine conditia suprema pentru schimbarea regulilor jocului politic falimentare de pana acum si pentru asigurarea implicarii cetateanului in stabilirea coordonatelor vietii sale si a primatului acestuia in fata institutiilor statului. Mai mult, orice activitate va deveni de neconceput fara existenta independentei neingradita decat de lege: libertatea cuvantului, a miscarii, a asocierii, financiara, a accesului la educatie, a intemeierii unei familii, … si aici lista poate continua pentru ca multe sunt formele sale.

2. Constiinta libertatii

O data inteleasa ca si stare indispensabila, libertatea se va inradacina in mentalitatea individuala si de grup, transformandu-se in constiinta. Un om constient ca este liber va avea un camp de alegeri pozitive mai mare, va fi mai valoros prin prisma imbogatirii cu un atribut suprem, subinteles si orice asociere de oameni liberi se va manifesta mai puternic si cu mai multe sanse de reusita decat un grup de oameni blazati, tematori si dependenti de cei care le asigura sursele de venit si care nu pot intelege ca aceasta este doar o stare temporara.

Asimilarea libertatii va repune ordinea de drept in Romania deoarece:

– cetateanul liber va fi pus in fata institutiilor care ar trebui sa existe pentru a-l sprijini. Relatia devine astfel diferita de cea de acum, unde individul trebuie sa dea spaga sau sa se „caciuleasca” in fata unui functionar nepasator si fara initiativa.

– cetateanul liber va fi pus in fata politicianului caruia i-a acordat mandatul reprezentarii sale in politica, in Parlament sau in guvern, acesta putand fi tras la raspundere sau chemat inapoi atunci cand reprezentativitatea este alterata.

– cetateanul liber va fi pus inaintea justitiei care acum ia decizii arbitrare, pentru ca acesta va avea nevoie de legi clare care sa-i defineasca limitele de actiune. In acest context clasificarile „om liber” si „om si mai liber” existente acum, unde smecherii folosesc cai ilegale de actiune sau la limita legii precum prescriptia, nu-si vor mai avea sens. Deciziile justitiei vor fi predictibile pentru toti locuitorii unui stat cu cetateni liberi.

– cetateanul liber se va putea usor exprima si va actiona cu succes in asociatii legale de oameni liberi. Acestea nu vor putea lasa sa acceada la conducerea lor oameni compromisi, penali, indoielnici, fie pentru ca fiecare membru al asociatiei va avea drept de monitorizare si de a cere socoteala acestor indivizi, fie, in cazul unor derapaje majore, va parasi grupul fara constrangeri, pentru ca nu se va mai regasi in acesta.

– cetateanul liber va incepe sa vada oportunitatile din jurul sau si va avea acces liber, in baza concurentei deschise si a pietei libere la acestea. In aceste conditii apare binomul „OPORTUNITATE ECONOMICA – LIBERTATE INDIVIDUALA”. Acesta a adus progres si bunastare economico-financiara oricarui stat, inainte ca piata sa fie blocate prin deciziile politice ce au transformat banii cu valoare in aur in bani fiduciari si au dezvoltat excesiv piata derivatelor, unele din cauzele crizei actuale.

– cetateanul liber va intelege valoarea mostenirii pe care a primit-o si datoria pastrarii ei si a retransmiterii catre generatiile viitoare, mai incarcata de valoare. Si aici am sa ma opresc cu un gand: statul social este sursa supraindatorarii si a crizei datoriilor suverane. Un stat de stanga nu va intelege niciodata ca deficitul bugetar si traiul indatorat sunt dusmanii „de catifea” ai unei societati libere si ca riscul pierderii mostenirii bunicilor si strabunicilor nostri – patria, teritoriile statului roman si independenta ca neam si tara -, continuand asa este major.

3. Cultura libertatii

Cultura libertatii, in sine, reprezinta un ansamblu de traditii si valori, fara de care libertatea nu poate exista si nu-si are sensul. Chiar daca este preocuparea ideologica a unei gandiri de dreapta si chiar daca se afirma ca dreapta actuala este doar un mimetism al dreptei interbelice, cultura libertatii trebuie sa reprezinte setul de valori care sa defineasca pe fiecare dintre noi.  Mai mult, cultura libertatii devine axiomatica in plan individual si colectiv si, o data insusita, va asigura conditiile in care cetateanul se va misca existential. In principiu, cultura libertatii aduce in prim plan urmatoarele valori:

– dreptul individului la proprietate si protectia acesteia garantata de stat

– respectarea principiilor economiei de piata si a accesului liber la oportunitatile economice si financiare

– existenta unui set de drepturi si obligatii clare pentru fiecare cetatean, fara discriminare sau exceptii prevazute in Constitutie si reglementate de lege

– amendarea extremismului de orice fel

– traditia individualismului civic si dreptul fiecaruia de a se implica pentru apararea si pastrarea valorilor democratice

– primatul binelui in fata raului si al moralitatii in alegerile individuale sau de grup.

4. Limitele libertatii

Eu cred ca libertatea fiecaruia dintre noi se opreste in locul in care este afectata libertatea celor de langa noi. Este limita de extensie a libertatii individuale si de grup. Ea defineste astfel, pe de o parte protectia libertatii proprii si a semenilor nostri, dar si cadrul in care propria libertate se poate manifesta.

Ca un bumerang, aceasta limita impusa sau autoimpusa, protejeaza pe oricine in fata exceselor, chiar si pe noi insine: incalcarea libertatii celuilalt se poate intoarce oricand impotriva celui ce o face. Ea este o regula de bun simt si obliga pe cel care se manifesta liber sa se gandeasca la cel de langa el.

Astfel, empatia si nu egalitatea devine conditia manifestarii libertatii. Am sa exemplific cu un text primit ieri prin email de la Ela si care cred ca descrie foarte bine aceasta conditie:

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si l-a rugat: “Doamne, as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.”
Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre ele, iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas cu tocana care mirosea atat de bine de ii lasa omului gura apa.
Cu toate acestea, oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati… Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si desi puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocana, din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline…
Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor. Atunci Dumnezeu a spus: “Acum ai vazut Iadul. Vino sa iti arat si Raiul!
Au mers apoi catre cealalta camera si au deschis usa… Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana cu un miros deosebit de imbietor. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri, dar acestia pareau bine hraniti, radeau si vorbeau intre ei.
Omul pios a spus: “Nu inteleg!
Este foarte simplu”, i-a explicat Dumnezeu. “Acesti oameni fericiti si sanatosi au invatat sa se hraneasca unii pe altii, in timp ce ceilalti se gandesc doar la ei insisi!…”