Ai timp?

Ia o coala de hartie, buna si una A4, pune-o landscape, adica culcata si traseaza o linie, pe mijloc, de sus in jos, apoi alta, tot pe mijloc, de la stanga la dreapta. Ai desenat doua axe in functie de care poti pune partidele politice existente in 2004, in functie de doctrina: PSD undeva in stanga liniei verticale din mijloc, PNL ceva mai la dreapta, PD intre ele si celelalte pe langa. Astea au fost partidele. Peste ele desenam statul, asa cum era el in 2004, undeva intre totalitarismul lui Adrian Nastase si PSD (stanga socialista totalitara) si tentativa de democratie ceruta de Uniunea Europeana (liberal). Cu o justitie incalecata de sandei, un executiv obedient, un parlament transpartinic dar populist si destul de nationalist in esenta arata ca statul era unul creat dupa chipul si asemanarea lui Ion Iliescu.

Asadar un stat asistentialist, fragil democratic, expus abuzurilor, puternic implicat in economie, mare majoritate actionand in zona gri din cauza suprataxarii. Un stat centrat pe social-democratie, de stanga, pe care il vom desena pe coala de hartie ca un patrat cu centrul pe PSD. Un patrat mare, care sa cuprinda toate celelalte partide politice desenate pe coala A4. Cum centrul acestui patrat este pe PSD, PD si PNL devin partide de dreapta, la stanga ramanand doar PRM.

Am pus pe hartie partidele, statul, iar acum sa-i punem pe Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu in mijlocul partidelor lor. La fel si pe Adrian Nastase. Oamenii politici care vor influenta urmatorii ani ai Romaniei.

De ce acest joc, de ce acest desen pe care l-am descris mai sus? Simplu, ca sa avem in fata ochilor statul, partidele si persoanele cu influenta.

In plus, in 2003 – 2004 exista un factor de aderenta al mesajelor folosite de taberele aflate in competitie electorala si care a determinat alegerile prezidentiale: peste asteptarea ca statul sa devina mai libertarian, mai descentralizat, venea aderarea la Organizatia Atlanticului de Nord (NATO). Si PSD si PNL dar si PD veneau cu un mesaj de integrare europeana si euroatlantica, dar Alianta DA a plusat.

Populatia isi dorea aceste recunoasteri externe ale Romaniei. Cu Ion Iliescu si oamenii lui se credea ca va fi mai greu insa asteptarea generala era aceea ca, o data acceptati, romanii o vor duce mai bine. Acesta a coincis cu mesajul aliantei DA: „Sa traiti bine!” Punct ochit, punct lovit!

In 2013 Romania nu arata prea mult schimbata dar factorul de aderenta este cu totul altul.

Fata de 2004 avem 3 partide noi (PPDD, Forta Civica si Noua Republica) si doua aliante politice (USL si Alianta „DA” PNTCD – Forta Civica). Le puteti desena pe coala A4 sau puteti redesena scena politica din 2013 pe verso sau pe o alta foaie de hartie.

Mai avem certitudinea ca Traian Basescu nu mai poate candida. Si nici Adrian Nastase. Apar astfel nume noi creditate de sondaje cu sanse, dar si contestate: Victor Ponta cu o popularitate incredibila, Crin Antonescu sustinut teoretic de USl, apoi Mihai Razvan Ungureanu despre care ultimul sondaj, GeoPOL spune ca ar avea 39 si ceva la suta cota de simpatie. Si altii ce pot creste in ochii potentialilor votanti dar numai pe nise: Dan Diaconescu, Marian Preda, Cristian Diaconescu, … plus omniprezentul Mugur Isarescu dar care a declarat ca nu mai doreste sa se implice politic. Persoane care trezesc fie sperantele unora, fie sunt trecuti cu vederea de „expertii” politici plimbati pe la televiziuni, dar fiecare cu sansele lui, mai mici sau mai mari.

Asteptarea nationala difera si ea fata de 2004: criza economica a lasat urme adanci, iar dezamagirea USL, pentru cei mai multi dintre romani, pe fondul lipsei unei guvernari credibile, a dus nu la o scadere in sondaje a acestei aliante, ci la o scadere evidenta a apetitului politic al publicului. Nu degeaba analistii spun acum ca este suficient sa aduni in jur de 1,5 milioane de voturi pentru a castiga alegerile de la anul.

Pe acest fond, avem „solutia” gasita de Victor Ponta „spune-le ce vor sa auda!”, aplicata cu rezultate bune in sondaje si solutia Crin Antonescu, care inghite porcii trimisi de PSD in alianta, doar pentru a ramane unicul candidat prezidentiabil al USL, cu promisiunea ca acesta sa nu mai faca gafele monumentale din perioada cat a asigurat interimatul prezidential in vara lui 2012. Opozitia pare divizata si anemica acum, dar poate avea sanse cu un candidat comun, iar cel mai bine situat in sondaje pare a fi MRU.

Se nasc doua variante pentru USL: una in care PSD nu accepta sa nu aiba un candidat unic si va merge la anul cu un independent pentru a nu incalca protocolul USL sau/si cu Victor Ponta, iar a doua in care raman la beneficiile transpartinice, pe fondul neinversarii trendului de popularitate si accepta varianta Crin Antonescu. Asta sigur ca depinde si de ce se va intampla cu Dan „Felix” Voiculescu, cat de liber si cat de ocupate vor fi Antenele sa-l spele de justitie si pacate.

Din punctul de vedere al factorului de aderenta Victor Ponta pare a avea cartea castigatoare pentru USL pentru ca este mesagerul potrivit, daca dam crezare sondajelor, dar are si un mesaj interesant, articulandu-si discursul in functie de publicul tinta.

De partea cealalta, opozitia poate merge pe o singura carte castigatoare: sustinerea unui candidat comun, MRU sta cel mai bine in sondaje, deci pare mesagerul ideal, si gasirea mesajului cu cea mai mare aderenta la publicul ce l-ar putea vota. Doar ca la boicotul mediatic care i se aplica acum lui M.R. Ungureanu e extrem de dificil sa faca diferenta, asta insemnand echipe profesioniste, sondaje punctuale, targetate pe teme de politici publice, postura, dar mai ales structuri si bani. Pe care inca nu le are dar le poate avea.

Acum luati din nou foaia de hartie A4 si puneti-i pe Ponta, pe Crin si pe MRU in mijlocul partidelor lor. Daca Ponta va castiga sau un reprezentant al USL, statul nu se va clinti de acolo de unde este acum. A demonstrat-o istoria ultimilor ani.

Daca insa opozitia devine unita si MRU castiga, statul va veni usor catre dreapta, suficient cat sa creasca din nou o clasa de mijloc puternica, prospera, alfabetizata economic, politic si civic, cu sanse de a schimba viitorul Romaniei.

Dincolo de dorinta mea si a multora ca mine, realitatea spune ca ultima solutie e departe de reusita, asa cum arata piesele jocului politic acum si are putine sanse de a deveni realitate. Dar nu e imposibil!