Activitatea in domeniul imobiliar are, poate mai mult decat altele, cel mai mare contact cu bancile si cu angajatii sai. Daca Ion Tiriac afirma ca el nu cere decat competenta si competitivitate, astfel incat banii pe care el i-a investit intr-o banca sa produca venit … si-atat, angajatii din banci, denumiti de unii bancheri, raman prinsi intre iluzia proprietatii bancii si "iesirea din rand", acolo unde nu se mai vad intorsi. Dar mai mult, sunt prinsi intre dorinta de a fi utili sefilor si patronilor, pasand costurile crizei in buzunarele clientilor, si frica de concediere dintr-un post care, pe unii, i-a costat sanatatea si relatiile de familie.

 

Cu mici exceptii, atitudinea de superioritate, caracterul gaunos, lipsa de competenta profesionala, toate ascunse bine intr-o tinuta business si o frizura sau coafura mereu proaspata (mai ales ca sunt din banii bancii) dau un aluat cu care, cei mai multi nu ar dori sa se intalneasca. Daca la ultimul dosar cu Prima casa, timpul de 4 luni pana la finalizare si banii platiti din incompetenta lor au dat masura la ceea ce spun, netransmiterea documentelor de semnat la notariat, in totalitate si la timp, nu poate arata decat un dispret total fata de ceilalti.

 

 In particular, ma refer la sefa agentiei Matei Basarab a BRD din Bulevardul Cetatii din Timisoara si la o angajata noua, careia prima i-a pasat dosarul, dupa ce s-a ascuns de client pentru ca initial a facut un calcul gresit. Pe scurt, iata faptele:

– antecalcul gresit privind suma maxima ce poate fi accesata de client (timp si nervi pentru a cauta un imobil ce nu a putut fi cumparat si refacerea evaluarii ce a fost platita de catre client de doua ori);

– acte notariale refacute dupa ce dosarul a "zacut" la agentie dupa ce sefa agentiei BRD a plecat in concediu si noua angajata nu stia ce avea de facut (costuri notariale, telefoane ca sa lamurim vanzatorul de ce s-a intarziat cu actele, combustibil, timp, nervi);

– trimiterea actelor la Fondul de garantare in forma incompleta sau neverificata, ceea ce a dus la respingerea dosarului dintr-un motiv ce putea fi usor sesizat de juristul bancii;

– netrimiterea la timp la notar a documentatiei de semnat ceea ce a insemnat intocmirea unei noi declaratii notariale (pe banii clientului).

 

Ei, "bancherii", cei care fie nu vor sa-si platesca taxele si datoriile in totalitate pentru ca nu au fost masati de agentii imobiliari prin partile moi (cazul sefei de marketing de la Unicredit Timisoara care n-a dorit sa-si plateasca comisionul anul trecut decat dupa interventia avocatului firmei noastre), si-au dat masura prostiei, nesimtirii si incompetentei prin rezolvarea acestui dosar.

 

Bineinteles ca nu pot fi trase la raspundere. Dar, dincolo de toate, ramane impresia generala de rea-vointa, rea-credinta, infatuare, nesimtire si lipsa de cooperare fata de clienti, o atitudine ce se va intoarce repede impotriva lor, mai ales ca stiu destul de bine un caz de functionar care, in 2005, avea un venit echivalent a 8000 de lei noi si care, dupa o cadere psihica si o ejectare rapida din sistemul bancar, si-a revenit destul de greu, dupa un divort si mai multe locuri de munca prost platite.

 

De aceea, daca lucrezi in sistemul din care, chiar cu dobanzile subventionate de catre banca la care activezi, inainte de ati pune atitudinea "corporate", intreaba-te ce ai face daca de maine vei fi concediat? Si mai ales intreaba-te pe ce esti stapan la locul tau de munca actual: pe banca sau pe modul tau de comportare si imaginea in functie de care esti perceput de cei din jur?

 

Pentru ca eu unul prevad miscari majore intr-un sistem care se crede de neinlocuit si care, nereformat, va ramane intr-o inertie ce-i poate fi fatala.

 

 

Atentie! Acest articol nu trebuie considerat ca instigare si trebuie tratat in spiritul si sensul indicat de catre autor.

Multumesc pentru video domnului Ovidiu Hurduzeu 🙂