Motto: „Desteptii invata din experienta altora, mediocrii invata din propria experienta, iar prostii nu invata niciodata”

Proverb maghiar

In sens general, invatatura este definita, pe de o parte, ca un sistem de indrumare teoretica si practica, iar pe de alta parte, ca ansamblul de cunostinte, teorii, cu forma sa superioara, pe care o atinge cel invatat si care este intelepciunea. Altfel spus, este si cunostinta dar si calea care duce la asimilarea cunostintei, fie ca tine de a sti, a face sau a deveni.

In practica, insa, invatatura tine de starea de suficienta: un om care considera ca stie destule nu va lasa invatatura sa fie parte din viata sa. De aceea sunt o multime de oameni care, dupa ce termina o forma de invatamant, nu mai citesc decat ziarul sau subtitrarea de la filme. Ce rost are sa-si bata capul studiind ceva ce nu le place sau care considera ca nu le este necesar?

Aplecarea pe studiu, insusirea metodelor, a drumului ce duce la scop, a detaliilor care fac diferenta, tine mai mult de o atitudine construita in timp si pe care scoala uita sa o implementeze, decat de aptitudinea cuiva de a invata: despre Albert Einstein se spunea ca era un elev mediocru si timpul a demonstrat contrariul, el avand o inteligenta peste medie formata in timp si prin studiu intens. Iata cum aptitudinile si intelegerile pot fi dobandite in pofida tuturor greutatilor, daca atitudinea este corecta.

Despre starea de suficienta, insa e greu a scrie fara a deveni ipocriti pentru ca, intr-un moment al vietii noastre, fiecare a crezut ca a atins-o, ca mai apoi, lovindu-se de nestiinta, sa inceapa sa caute. Legata si de un caracter ambiguu, duplicitar, suficienta poate duce la un comportament agresiv si sarcastic. Descoperind o cale de a produce venitul de subzistenta sau chiar acumularea de capital, omul suficient incepe sa putrezeasca ca marul care este copt: incepe sa dea lectii, ingamfat de norocul care l-a lovit.

Fiecare avem o nota de lider, adica de conducator, iar omul de nota 10 aflat sub un om de nota 4 are doua variante: pleaca sau ajunge un om de nota 4. Am vazut-o de atatea ori incat pot sa va povestesc zile intregi cazurile pe care le-am intalnit in viata, despre care am citit sau am auzit. Uitati-va numai la Gigi Becali: dati-i o nota de lider, apoi vedeti ca fel de oameni au refuzat sa lucreze cu el si cum au ajuns cei care au acceptat „leadershipul” acestuia. Apoi admirati-i starea de autosuficienta in care se scalda.

Desi se spune ca noi romanii ne pricepem la toate, adevarul este ca nu facem nimic bine si, in baza binecunoscutului „merge si asa”, ne facem viata pe masura invataturii noastre: mediocra. Iar prin flatare si ceva mita electorala suntem usor de manipulat si de convins ca am luat decizia cea mai buna desi nu am studiat nici macar o secunda persoana careia i-am amanetat viitorul nostru si pe care l-am trimis in Parlament. Cum spunea Andreea Pora intr-o seara, suparata la 10TV pe cei din sala care aplaudau „a proasta”: „iar voi nu aplaudati pentru ca ati pus stampila pe buletinul de vot ca orbii. O luna am stat si am cautat despre fiecare candidat ce hram poarta, am publicat in ziar si doar cativa au inteles cui trebuie sa-i dea incredere„.

Pe blogul lui Khris gasiti un grafic care arata destul de bine raportul dintre perceptia nationala despre directia in care ne conduc politicienii, „furtul” de incredere de dupa alegeri si reforma necesara modernizarii statului: perioada de reforma arata scaderea increderii, in timp ce anii electorali au marit acest raport. Si atunci cum de avem o tara mediocra, fara infrastructura, cu mai multi pensionari decat persoane active, pe care criza a prins-o cu pantalonii in vine? Dar mai ales hai sa ne intrebam cat de seriosi suntem cu noi si cu viitorul nostru, cat de mult timp alocam educatiei financiare, politice, economice, a relationarii, educatiei emotionale, culturii si intelegerii semenilor nostri. Pentru ca daca am face-o am deveni, iremediabil si fara tagada persoane verticale, traind in bunastare, in pace cu natura, cu semenii si cu Dumnezeu, cetateni ai unei cetati incredibile. Dar cum politicienii stiu si ne vor mediocri sau prosti, vor face tot posibilul ca asta sa nu se intample pentru ca altfel ar deveni insignifianti si fara putere. Si de asta se tem.

Sa fie doar vina lor?