1. Trompeta suna  „Desteptarea”. Gigi se scarpina la nas in timp ce  deschide incet ochii. O noua zi la penitenciar, izolat de palatul sau din buricul targului si de televiziunile carora le facea rating. Da patura aspra de lana intr-o parte si isi cauta papucii de plastic aruncati pe sub pat. Are noroc ca doarme in patul de jos, dar nu s-a obisnuit inca sa nu se enerveze cand Catalin, vecinul ce doarme deasupra si sforaie de se aude pe malul marii, ii calca pe cearceaful alb cand urca sau se da jos din pat.

Isi ia prosopul din valiza si se duce sa se spele pe dinti. Pune pasta pe periuta si incepe masajul dentar, in timp ce priveste paianjenul ce s-a ascuns dupa oglinda din care il priveste un barbat tras la fata, cu cearcane, cu parul carunt. E el. A albit mult de cand Basescu si ai lui l-au aruncat dupa gratii. Trece cu mana stanga usor peste cap, incercand sa aranjeze firele de par razvratite in somnul de azinoapte. S-a intors cand pe o parte, cand pe alta. Somnul a venit greu, gandindu-se la banii ce stau liberi in conturi si la casul cu mamaliga de acasa.

Da, ba, drumul la radio. Sa auzim ce mai minte aia, da-i dracului! zice Gigi, scotand periuta din gura, dar lasand sa sara pe oglinda stropi albi de pasta de dinti amestecati cu saliva.

Imediat, nea Gigi, zice unul din camera.

… „justitie a pronuntat sentinta in cazul parlamentarului PSD Vasilescu la doi ani si jumatate cu executare. Este al doilea parlamentar care intra la inchisoare dupa Gigi Becali„, se aude din difuzor.

Uite, ba, ca nu m-au uitat, gandeste cu voce tare, privind cum ii revine lumina in ochi barbatului ce-l priveste din oglinda. Pare mai tanar acum, auzind stirea transmisa la radio. In timp ce se sterge pe prosopul alb ca laptele, suna telefonul.

Da, ba, ala mai incet, nu auzi ca ma suna? striga Gigi in timp ce isi scoate telefonul din buzunarul de la pijama. Da, cine este? intreaba pe cel ce se afla la capatul firului, a wireless-ului ca sa fiu mai exact, desi expresiile astea romanesti nu prea mai tin cont de evolutia tehnologiei mobile. Se face liniste, radioul tacand iar colegii neindraznind sa faca galagie in timp ce vorbeste nea Gigi.

Hai mai, nu ma mai cunosti? Sunt eu, Viorel. Ce naiba nea Gigi, imbatranesti? Am o veste buna pentru tine. Cat dai sa ti-o zic?

Care Viorel ba? Ponta, varu-miu de la munte sau … tu esti ba Hrebe, ha, ha, ha sa nu te mai recunosc, intoarce vorba Gigi, auzind ca iar mai vrea unul cate ceva de la el. Se gandeste instantaneu la cati avocati, la cate secretare, cati colegi de la PNL si PSD i-au zis ca o sa fie bine daca da si el „ceva”, a auzit el „vestile bune” in timp ce acum sta in inchisoare sa-l auda pe Catalin Voicu cum sforaie noaptea de-l apuca toti dracii.

Isi schimba pijamaua eleganta, din matase, culoare grena cu fir auriu, cu o pereche de pantaloni de trening cu emblema FCSB si un tricou pe care scrie „Free GeeGee” cu bleu-marin pe fond galben, cadou de la Antonescu.

Da, nea Gigi, Hrebe sunt. Uite de ce te-am sunat. Am vorbit si cu ai nostri, cu Nasti, cu Felix, cu mai multi si vrem sa schimbam codul penal si asta cu gratierile. E totul aranjat si de Craciun, poate esti acasa. Numai daca nu vrea Basescu sa aprobe, dar de Paste sigur esti acasa. Ei, ce zici?

Ce sa zic, se gandeste Gigi, cu voce tare, parca nevenindu-i sa creada. Dar cum vine asta ca nu pricep?

E simplu, dar nu e gratis, nea Gigi, ca acuma stii cum este. Vin sarbatorile, lumea mai are o vila, doua, apartamente la Monaco, amante, de! si vremurile sunt grele. Asa ca baietii e dispusi sa treaca una – doua legi contra la niste favoruri, ma intelegi dumneata. Platesti si esti liber, nea Gigi, asta conteaza, explica vocea aflata in libertate. Gigi il si vede pe Hrebe in minte cum zambeste mieros, cum ii luceste dintele de aur, ca in filmul ala „Singur acasa” ce l-a vazut ieri sau alataieri la ProTv.

Asa zici, a? Si cat costa ca ma cam mananca palma dreapta si e de rau. Semn de saracie. Ia zi! intreaba el punandu-si sosetele in picioare, in timp ce telefonul sta pe umarul stang, intre tricou si barbia lasata in jos, intr-un rictus ce exprima concentrarea pe perechea de ciorapi ce tocmai ii aluneca in sus pe piciorul drept.

Tinand cont ca sunt mai multi sponsori, 2-3 bulioane de fiecare. Acuma cine se mai uita la bani cand e vorba de libertate, nu? intreaba cu subinteles interlocutorul, in timp ce nea Gigi termina de imbracat. Colegii de salon uita sa mai si respire, noroc ca Gigi incepe sa zambeasca si rasufla usurati.

Bine, ma! Zi-i lui meme sa treaca pe la mine.

2. Telefonul suna. La ambasada se termina intalnirea de urgenta pentru noile incalcari ale democratiei din Parlamentul Romaniei.

Ja. Guten Abend. Ich bin Werner Hans Lauk, spune cel aflat in capatul mesei unde a avut loc intalnirea. Pare ingrijorat si-si cauta cuvintele. Da! Domnul ministru Corlatean?

Nu, guttuten abend. Sunt eu, Zgonea, seful de la Camera Deputatilor. Ce doreste imparatia voastra, … cum dracu se zice ma la ambasadori?, se aude surd in telefonul pus pe hands free in sala de consiliu de la ambasada. Aaaa… excelenta, ma iertati! Colatean e plecat la „funelarii” la Nelson Mandela, omul ala care a murit. E cu Ponta, sa traiti! Mare om…

Am cerut sa va vorbesc, fiind o situatie ce nu sufera amanare. Sunt ingrijorat de ceea ce se spune in presa privind dorinta parlamentului de a vota o lege care contravine grav la ceea ce v-ati asumat in raport cu MCV.

Ja, Ja, se aude vocea celui contactat telefonic, mimand inceputul de dialog. Domnule ambasador, va asigur ca Romania respecta … Se simte nervozitatea ce tradeaza minciuna cu care ambasadorul s-a obisnuit deja.

Ambasadorul soarbe o gura din juice-ul tare, facut din 2 lamai stoarse bine, cu miere si apa. Trage aer in piept si-l intrerupe pe cel ce vorbea precipitat la celalat capat al convorbirii:

V-am sunat, scuze ca intrerup, sa va anunt ca nu mai acceptam asa ceva. E prea mult. Voi da un semnal catre presa cu urmatorul continut: „Germania considera ca o lege care amnistiaza pedepse de pana la 6 ani de zile incluzand pedepse pentru coruptie adoptata de un Parlament al unei tari membre a U.E. este prea mult pentru partenerii europeni.” Guttuten tag domnule ministru, mai spune ambasadorul si inchide, diplomatic, convorbirea.

Apoi se adreseaza celorlati, privindu-i grav.

Ce ne facem cu tara asta? Parca vrea cu toata puterea sa iasa din UE. Am sa o informez imediat pe doamna cancelar. Faceti-mi legatura!

3. Soneria suna. Speriata de cateva luni de apelurile telefonice primite de la firma de recuperari, Floricai incepe sa-i bata inima. Ii sare din piept si, preventiv, ia un aspacardin ca asa a auzit la reclama la TV ca e bine sa iei.

Are o datorie la un credit de nevoi personale pe care nu l-a mai putut plati. Si-a zugravit casa cu banii aia, si-a amenajat baia si a fost in excursie la Albena. Se uita pe biblioteca unde are o poza cu Florin, baiatul ei si cu sotul – s-au despartit intre timp, el a plecat in Spania cu amanta, chipurile la munca, ea a ramas cu feciorul de 12 ani si cu datoria la banca.

De cateva luni nu mai raspunde la telefoane la care nu le stie numarul. Chiar i-a reprosat Caty, vecina de peste drum, ca nu-i raspundea la telefon dupa ce si-a luat cartela telefonica, renuntand la abonament. Zice ca-i mai ieftin.

Apropiindu-se tiptil – tiptil de usa de la intrare, trage cu coada ochiului prin vizor si o vede pe Caty, stramba asa, cu capul mare si cu picioarele mici, cum o deformeaza lentila de la vizeta. Deschide.

Bine mai! Ti-am zis fata sa suni de trei ori si o data scurt? Daca sunt aia de la banca? Vrei sa mor? spune Florica precipitat, undeva intre acuze si nedumerire. Hai, intra!

Mai, astia au inebunit. Nu ne dau banii nici luna asta pe echipament si nici al treispelea salariu. Unde dracu ai mai vazut asa ceva, ca pe vremea lui Tariceanu aveam bai sa imi iau masina si sa fac si concediile in strainataturi, zice cu obida vecina Caty in timp ce ii intinde un borcan cu dulceata de coacaze primita de la soacra-sa. Ia, ca stiu ca nu ai. Zi bogdaproste. Pentru socra-miu, Dumnezeu sa-l ierte!

Auzi fata? zice Florica luand borcanul si bagandu-l in frigiderul aproape gol. Nu poti sa-mi mai dai 100 de lei acolo, ca vin astia de la intretinere si nu am cu ce plati. Hai, ca vine Mihu din Spania si ti-i dau dublu inapoi, zice Florica desi si ea stie ca nici Caty nu mai crede in povestea asta cu intoarcerea lui Mihu acasa. E dus si de ceva timp si nu mai stie nimic de el.

Hai ca vedem, intai sa iau banii. Da si tu drumul la televizor sa vedem ce se mai e nou…

„… „justitie a pronuntat sentinta in cazul parlamentarului PSD Vasilescu la doi ani si jumatate cu executare. Este al doilea parlamentar care intra la inchisoare dupa Gigi Becali„, se aude de la Tv.

Da-i in ma-sa sunt toti la fel, fir-ar ai dracului de hoti! zice Caty. Da pe National TV ca incepe serialu

Bine, sopteste Florica desi nu are niciun chef. Ia telecomanda si zapeaza pana la telenovela ceruta, in timp ce se uita pe geam, sa vada de ce nu vine Florin de la scoala. Se intuneca acum, ca e iarna si il asteapta cu inima stransa. Mai cateva zile si vine si salarul, iar din el va ramane cu cel mult doua sute de lei, restul fiind datorii. Mai ca m-as duce in lume, zice ea cu voce tare. Dar unde?

foto: Academia Catavencu