O radiografie sumara a electoratului din Romania imparte potentialii votanti in trei mari categorii: electoratul captiv (denumit si „Bazin electoral” – abreviat EC), electoratul „raul cel mai mic” (il voi abrevia ERMM) si „dezamagitii” (ED). In functie de participarea la vot, asa cum este usor de observat, EC este cel mai prezent la urne, urmat de ERMM si de ED. Proportional nu stiu cat reprezinta, dar atata timp cat Birourile Electorale Centrale raporteaza prezente la vot din ce in ce mai mici, presupunem ca ERMM si ED ajung impreuna la peste 55% din electorat.

O atentie speciala ar trebui sa dam EC pentru ca:

– fiecare partid are asa ceva si, expresia lui Ponta din 2009 „masina lor de vot a functionat mai bine decat a noastra” arata ca bataia partidelor se da pe acestia. Cum ei sunt si cei care voteaza, cine are cei mai multi adepti din EC castigau – pana acum, sper, – alegerile;

– modalitatea de a manevra acest electorat era prin alocatii, subventii, ajutoare si, mai nou, prin cofinantarea pentru proiecte europene de la bugetul de stat (nu ai partea ta de cofinantare, nu poti realiza proiectul: apa, drumuri, canalizare, scoli, etc);

– actorii principali care manevreaza aceste – sa le zicem – „pomeni electorale” sunt primarii si baronii din Consiliile Judetene, cu aprobare politica de la centru;

– lipsa acestor „pomeni” ar duce la nemultumirea electoratului asistat social care, vazandu-se fara venit, ar pleca la altii sau (cel mai de dorit) ar disparea catre celelalte zone electorale: ERMM sau ED;

– criza a devoalat ceea ce se perpetuase si se intelenise ca o modalitate a politicienilor si a reprezentantilor locali de a manevra o masa votanta pe spatele contributorilor la bugetul de stat.

Revenind la structura electoratului. Daca despre EC am discutat, ERMM care nu are acces la „pomeni” voteaza din cand in cand si in proportii ceva mai mici in ultimul timp in baza unor promisiuni (programe) electorale sau a perceptiei candidatilor. Cum ponderea la vot a ERMM era din ce in ce mai mica, ideologiile sau programele au disparut, partidele multumindu-se cu un EC pe care sa se duca batalia intre ele. Astfel PNL-ul abandoneaza orientarea de dreapta si sare in bratele PSD-ului intr-o coalitie care sa castige alegerile si sa controleze EC-ul puterii, ajutati si de mijloacele colaterale reprezentate de ONG-uri (prin finantari netransparente) si televiziuni particulare.

ED-ul ramane o necunoscuta pentru analistii politici, iar aducerea acestora la vot ar insemna o reforma a clasei politice si a statului pe care partidele au demonstrat de peste 20 de ani ca nu o doresc.

In acest context ar trebui sa vedem demisia lui Sebastian Lazaroiu de ieri si numirea Sulfinei in locul sau. Pentru ca noul Cod al asistentei sociale, ca si Codul muncii, la fel de necesar, ar fi trasat coordonatele asistentei sociale din Romania si ar fi eliminat tocmai acele mijloace prin care partidele controleaza bazinele electorale. Ceea ce este de neconceput pentru ele!

Intaresc acestea si dupa ce am citit articolul lui Sare’n Ochi: Lazaroiu nu este singurul care a atacat PDL-ul sau pe Emil Boc (Oajdea sau Prigoana o fac periodic), nu este singurul ministru nealiniat politic (Predoiu e un astfel de exemplu), nu este primul care-si face imagine pe seama PDL-ului (Sever Voinescu sau Cristian Preda sunt astfel de exemple). Sebastian Lazaroiu a fost indepartat pentru ca s-a atins de „pomenile electorale”, iar indepartarea sa a fost transpartinica: bucuria inlocuirii a fost aceeasi la Victor Ponta, la invitatii lui Voiculescu la Antene, ca si la Sorin Frunzaverde.

In consecinta EC nu are nicio sansa sa se modifice, ERMM va disparea incet-incet, politicienii vor trece de la dreapta la stanga si invers intr-un balet al carei coregrafii o vor face „potentatii in lupta pentru si mai mult ciolan”, in timp ce ED va creste ca numar si va fi in continuare divizat. Doar daca …

Si aici intervin cateva aspecte interesante:

– Sebastian Lazaroiu este tipul de politician care isi arunca scopul inainte si apoi ajunge la el. Isi asigura astfel simpatia ERMM si ED, imaginea de om politic puternic, precum si de purtator de speranta al unei drepte ce nu-si mai gaseste reprezentare politica;

– internetul asigura din ce in ce mai evident agregarea unor forte care, mai mult sau mai putin timid, asigura miscarii de centru-dreapta un suport mediatic corect, chiar si prin cativa piloni cu greutate in blogosfera;

– diaspora (si probabil si unele state democratice) sunt pentru coagularea unei miscari de dreapta care sa devina o alternativa la „politica bazinelor electorale” din ultimii 20 de ani;

– exista o cerinta majora pe acest palier politic, creandu-se astfel o nisa care, daca Sebastian Lazaroiu si sustinatorii sai nu vor sti sa o umple, cineva o va face cu ceva. Miscarea lui „Dan Diaconescu in Direct” este un astfel de pretendent, ce-i drept mediocru, pentru aceasta zona;

– momentul este prielnic, existand suficient timp pana la alegeri pentru pozitionarea corecta in mintea ERMM si ED, precum si posibilitatea unei finantari a unui Dinu Patriciu, contestat de ED dar ok pentru ERMM (mai bine el decat altul ca Vantu sau Voiculescu, nu?).

Una peste alta vidul este creat si oportunitatea exista. Ramane sa vedem cum si in ce fel vom profita ca natiune, pentru ca numai a scrie despre verzi si uscate pe bloguri fara a face concret ceva, intra in zona „aflatului in treaba la romani”, atat de bine sesizat de Petre Tutea in anii ’90.

Nota: pentru o intelegere mai buna a articolul dati dublu clic si pe imaginea atasata. 🙂