Sa zicem ca in Marea Britanie Partidul Laburist obtine 70% din sufragii si, in urma unor dezvaluiri ca membrii de seama ai acestui partid au afaceri ilegale cu firme din Hong-Kong si Pretoria, decid sa faca ceva sa nu ajunga la inchisoare. Sa zicem ca au incalcat legea privind transportul si comercializarea diamantelor, iar acum cea mai buna solutie e sa puna niste procurori "agreati" care sa inchida ochii.

Partidul Conservator ar lua atitudine fata de imixtiunea Partidului Laburist in justitie dar lupta interna de dupa alegeri e atat de mare incat partidul e ca si inexistent politic. Presedintele, mister Blagter, se lupta cu celelalte motiuni din interior, pentru ca nu-si asuma esecul alegerilor. Partidul e paralizat.

Regina, adepta a dreptei conservatoare, sustine o factiune din Partidul Conservator la alegerile din martie. Din pacate favorita reginei din Partidul Conservator,  Lady Udrief, pierde alegerile interne. Echipa domnului Blagter fuge cu voturile la Palatul Modringham si e declarat castigator. Mrs. Udrief depune contestatie, dar la numaratoare iese asa cum trebuie.

Regina iese in vesta la B1BBC TV si anunta ca Partidul Conservator nu mai are loc in inima ei de regina. Doreste formarea unei fundatii, Miscarea Perlei Coroanei si desemneaza pe cel mai laburist consilier al sau sa se ocupe de acest ONG.

Speriati de consecinta scandalului, membrii Partidului Laburist fac un simulacru de concurs privind procurorii si imixtiunea in justitie este mai mult decat evidenta. Regina ia atitudine si, la prima runda de negocieri, respinge procurorii propusi de Ministrul Justitiei. Acesta isi da demisia si, impreuna cu fostul Avocat al Supusilor, Benny Hill, sunt numiti judecatori la Curtea Constitutionala a Marii Britanii.

Premierul, interimar la justitie, se intalnaste cu regina si face un troc politic, incalcand regulile de selectie a procurorilor si nominalizeaza ½ din cei respinsi anterior, plus un procuror agreat, pe fuga, de partidul conservator. Regina iese si spune ca agreeaza trocul.

Vocea Rusiei aplauda iar votantii sunt cuprinsi de o neincredere accentuata in politica. A doua zi procurorul sef isi anunta demisia, in semn de protest fata de controversata declaratie a reginei. Tensiunea creste, cel putin pe site-urile de socializare.

Noroc ca imediat iese Ambasadorul Romaniei in Marea Britanie, Ion Jinga si, intr-o engleza impecabila, se pozitioneaza in favoarea reginei. Dintr-odata lucrurile sunt clare si viata merge mai departe: bataia in partidul conservator continua, partidul laburist guverneaza din nou la televizor, regina isi traieste ultimele zile in liniste, fara spectrul instalarii republicii, iar puscariabilii sunt salvati.

God save the Queen and mister Jinga!

Acesta este un pamflet. Persoanele care s-au simtit reprezentate sunt rugate sa-si continue batalia cu dusmanii reali si inchipuiti. Gheorghe si Ion sunt rugati sa se mai ridice inca o data. Cine stie!