Primul articol din acest an e normal sa-l dedic acelei persoane care, in mod constant, la nevoie sau nu, din dragoste si devotament, evident sau discret, ne sta aproape ca un al doilea EU in care se regasesc, complementar, elemente de putere si actiune care ne ofera echilibru.

Cuplu

Cum sa nu apreciezi o vorba blanda, o incurajare, o privire atenta care-ti asculta frazele chiar daca nu le intelege in totalitate sensul. Ca un piston, amortizeaza socurile si da inapoi doar o mica masura a ceea ce se petrece in jur si care a ajuns prima data la ea, pentru a te proteja de o eventuala neintelegere sau a incerca o conciliere. E opusul acelei femei inconstiente din reclama de la cafea care, in cardasie cu fiica ce iese cu amorezul din baie, isi intreaba sotul: „Ce dragule, nu ti-ai dorit un fiu??!!” Pentru ca omul de care vorbesc are grija ca niciunul din copiii ei sa nu-si rupa radacinile devreme, cerand sa se respecte traditiile moralei mostenite de generatii.

Este „pastratorul” si „creatorul” intr-o singura fiinta. Model de modestie, prezenta sa iti face bine prin ea insasi si devine o conditie de echilibru. Ea va tine la distanta pe cei care, vazandu-te ranit, vor incerca sa puna sare pe rana abia deschisa, din placere, sadism sau numai pentru a arata ca detin dreptatea care sa le dea lor masura importantei si a egoismului fara fond.

Pentru toate acestea si nu numai, cuvintele sunt parca goale, neputand exprima intregul flux de sentimente de recunostinta si de dragoste, de pretuire si respect fata de omul de langa mine. Asa ca, un simplu: „Te iubesc” poate fi de ajuns sau poate fi banal, repetat zilnic sau spus din cand in cand. La multi ani, draga mea sotie si nu uita ca te iubesc!