Miorita"Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta!" spun romanii si asta de cateva secole.

Daca este adevarat de ce acest defetism si acceptarea sortii tipic romaneasca, ca in Miorita, fara a schimba ceva? Dorim sa spuna si copiii nostri aceeasi fraza fara a schimba nimic din fatidicul situatiei? Cine va rupe cercul vicios, cand si cum? Oare toti romanii cersesc? Ce-i diferentiaza pe unii de ceilalti?

Muntii nostri aur poarta

Rezerva de aur a BNR este printre cele mai mari din lume. Daca am primi si aurul furat de rusi am trece bine de 200 tone de aur, din care 91 de tone ar insemna tezaurul. Spre comparatie, numai ce exista acum in rezervele Bancii Nationale inseamna dublul cantitatii pe care o au Bulgaria si Ungaria la un loc in rezervele bancilor sale nationale.

Adaugati ce cantitate de aur exista inca neexploatata in subteran. Si asta numai ceea ce se stie pentru ca mai pot exista si zacaminte nedescoperite inca. Asadar aur exista, iar rata de schimb aur – dolar ne-ar pune intr-o postura fericita. La o asemenea situatie si "fericire" ce sa facem noi, romanii?

In primul rand trebuie sa stim ca toata aceasta cantitate apartine statului, chiar si cea din zacaminte. Nimeni din Romania nu detine parti din acesta, chiar si cel din rezerva BNR. Exista, ce-i drept, o mana de oameni care decid cum sa fie ea folosita, cat si cand sa se vanda sau sa se cumpere, ce sa se faca cu banii care se transforma din aur sau invers. Dar asta fara a fi intrebat niciunul dintre noi, fara referendum sau alte forme democratice de participare a populatiei la astfel de decizii. Nici nu ar fi greu de anticipat ce ar spune romanii daca ar fi intrebati ce sa se faca cu aurul din rezerva. Cred ca peste 80% ar vrea sa fie impartit populatiei, nu? Dar este asta bine? Este rau?

Atata timp cat nu se face inseamna ca alte ratiuni stau la baza deciziilor BNR si, macar atat sa presupunem, ca au in spate ratiuni care sa urmareasca binele national.

Noi cersim din poarta-n poarta

Stiind acum ca exista o bogatie nationala dar de care nu ne putem folosi personal, ce alegem sa facem?

Sa cersim? E plina Europa de romani sau/si rromi care cersesc in intersectii, gari, statii de metrou, etc. Stim, de asemenea ca nu ei sunt beneficiarii banilor stransi si ca exista retele infractionale care aduc cersetori din tara si-i trimit la cersit. Situatie din care au un venit exorbitant. Pe unii i-a prins politia, pe altii nu, iar pe cei prinsi i-au eliberat unica si incomparabila noastra justitie prin sandeii ei. Iar cei ce se aleg cu "praful de pe toba" sunt cersetorii.

Cum cersitul nu este o solutie valabila ce ne ramane de facut? Uitandu-ne la cei care au reusit sa obtina succes in ceea ce priveste stabilitatea financiara sunt evidente cateva lucruri:

– au devenit responsabili fata de viitorul lor financiar;

– au studiat nostiunile de baza ale educatiei financiare, le-au pus in practica, si-au dezvoltat abilitatile de a face bani, de a pastra cat mai mult din bani, de a investi, de a folosi efectele de multiplicare si s-au informat in permanenta despre oportunitatile in domeniu:

– au inteles si au respectat regula jocului, adaptandu-se de fiecare data cand acestea s-au schimbat;

– au luat decizii rapid si au renuntat greu sau niciodata la hotararile majore pe care le-au luat.

Chiar daca e decizia fiecaruia, de undeva trebuie pornit, ceva trebuie schimbat. Pentru ca vremurile se schimba si, statele isi cam iau mana de pe cetateni, statele asistentiale avand certe dificultati financiare si, asa cum spunea Mugur Isarescu, putini sunt cei care stiu in ce directie se vor schimba societatile actuale.

Studiind mai atent, vom descoperi totusi si cateva lucruri certe:

– cei care isi stabilesc de pe acum cursul vietii vor castiga fata de cei care se lasa dusi de val;

– cei care sunt optimisti si increzatori in viitor au sanse mai mari de reusita fata de cei care sunt pesimisti si si-au pierdut speranta;

– cei deschisi la oportunitati, care se educa financiar, emotional, sanitar si social au atuuri importante in maneca in incercarile vietii.

Este posibil ca ceea ce scriu aici sa nu se suprapuna pe ceea ce va fi. Poate ca societatea va merge in alta directie, una care se pregateste de pe acum si care sa fie complet diferita de ceea ce cred eu.

De aceea a fi atent la ce fac sau a sta printre cei care misca lumea sau decid in ce directie se misca este poate cea mai buna decizie in comparatie cu a ne plange la infinit, ca in Miorita, ca asta este si n-ai ce face. Ca doar scuza exista: bunicii nostri au stiut ei ce au stiut cand au zis "muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta!"