drapel

1 Decembrie e una din zilele din an in care ne simtim speciali. Raportati la ceilalti, tindem sa credem (si suntem impinsi sa o facem) ca suntem cetateni mondiali de categorie inferioara. Ne comparam noi cu nemtii? Cu englezii sau cu americanii?

 

Apoi suntem uimiti ce spun ei despre noi atunci cand ne trec pragul casei: "nu as mai pleca din Romania" spun ei. "Aveti atat de multe de facut aici incat e imposibil sa aveti someri".

 

"Ce bine ca puteti lua totul de la zero si sa construiti o Romanie noua, bazata pe traditie, pe valoare, pe simplitate si eficienta". Iar noi, obisnuiti cu o alta "normalitate", cu dispretul autoritatilor, cu furtul ajuns politica nationala, cu mica sau marea spaga, cu minciuna si manipularea, ne uitam nedumeriti si apocaliptici la neamtul, englezul sau americanul care ne spune ca putem. Ca nu suntem speciali, dar nici cu ceva mai prejos decat celelalte popoare. Poate ca am renuntat sa visam, sa ne bucuram si punem foarte putina valoare pe noi insine pentru ca am renuntat sa investim in noi insine.

 

Adica suntem normali, incercand sa-i copiem pe altii si uitand sa ne bucuram de viata. Noroc ca mai vine o zi ca cea de azi in care sa ne bucuram, sa ne simtim unici in felul nostru de a fi, speciali. Ne regasim frumosi, atractivi, europeni, buni, primitori, atenti, empatici, normali.

 

Celor care s-au nascut romani. Si celor care simt romaneste si se regasesc in spatiul mioritic. Si celor care au simtit candva si, din prea multa durere au uitat sa se simta romani. Si celor care nu s-au nascut aici dar se simt apropiati de acest popor, il inteleg si il respecta…

 

La multi ani! La multi ani, Romania!