Ultimele evenimente la care am fost obligati sa fim spectatori au aratat disperarea unora, prostia altora si viclenia celor din spatele cortinei. Si asta este usor de inteles daca luam doar trei personaje din conducerea PSD: Nastase (disperat pentru ca se intra pe fondul judecarii Dosarului Zambaccian), Ponta (care vede foc si gloante ca la 1907) si Ion Iliescu (cel pe care nimeni nu l-a vazut zilele astea, dar au simtit aerul de mineriada la comanda). A fost ca o rotire in gol in care inima si ratiunea se invarteau halucinant intr-un spectacol urat cu personaje asemenea.

FSNVa puteti imagina cat de curata ar fi Romania fara cei trei sau cei asemenea lor? Disperarea naste acte demne de dispret, prostia demne de satira, iar viclenia demne de sactiuni, unele penale si incet, incet, normalitatea va da la o parte astfel de personaje: daca chiar ei nu s-ar scoate in fata unul pe celalalt, locul lor natural ar semana cu cel pe care l-a ocupat Geoana la ultimul congres al PSD. Ar fi niste anonimi in multimea care i-ar uita dar care nu le poate ierta faptele. Iar asta seamana cu cele mai negre cosmaruri ale lor.

Romanii incep sa invete regulile democratiei. Faptul ca motiunea este un act democratic, ca un partid poate plati si sprijini miscari sindicale (cu conditia asumarii actului), dar mai ales ca nu poti schimba guverne cu huliganii din galeria Stelei si „revolutionarii” lui Bebe Ivanovici la comanda lui Vantu sau a lui Nastase, ca la mineriada. Romanii s-au desteptat si au invatat care este diferenta dintre manipulare si bunele intentii.

Unii incep sa vada mugurii unor viitoare punte de legatura dintre PNL si putere, prin declaratii venite dinspre aripa BVB din PD-L, voci din UDMR, dar si de la liberalii nemultumiti de conducerea lui Antonescu, cel care s-a certat cu Ponta la ultima intalnire de dinainte de motiune. Astfel, visul lui Iliescu de a dezbina dreapta democratica se pare a se spulbera, dupa ce s-a folosit de Dinu Patriciu si Tariceanu, pe care i-a imbogatit la celebra sedinta din 1990 de „Uniune nationala” si care s-au simtit datori fata de omul lui Gorbaciov.

Nici PDL nu iese foarte bine in urma optiunii de a nu participa la votul motiunii. Un guvern care ramane in functie fara nici un vot de sustinere, nu poate fi unul reprezentativ. Asta arata ca reforma la romani trebuie sa fie o actiune pe sub masa, facuta doar pentru ca unii ne dau cizme in cur ca sa ne trezeasca si sa ne arate ca pierdem mai mult daca nu reformam decat stand asa in letargie. Una de care Iliescu (nu pot sa nu ma intorc la el ca la raul suprem) nu este strain. Iar pentru cine nu crede sa vada cate voci manifestau in Piata Revolutiei, fara sa fie aduse la Bucuresti cu autocarul la comanda si care cereau democratizarea Romaniei si ca Iliescu si ai lui sa plateasca pentru victimele de dupa 22 decembrie 1989. Unde sunt acele voci? Cine le-a inchis strigatul de durere? Bancile, criza, „dictatorul” Basescu? Sau manipularea ca picatura chinezeasca practicata de 20 de ani incoace si mineriada care a transformat speranta in frica?

Ca de fiecare data ne ramane speranta unui viitor mai bun, mai ales ca acum s-au mai slabit fortele antidemocratice, s-au aratat cu degetul manipulatorii si penalii, s-au deconspirat fortele antiromanesti. Iar atunci cand raul este aratat cu degetul incepem sa departajam intre bine si rau si sa alegem in consecinta. Si acest prim pas trebuie facut. Pentru ca suntem datori cu un viitor in contextul european si ca mostenire copiilor nostri. Altfel, asa cum zicea Dan Puric: „Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc, si din acesta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul„.