Revin pe acest blog cu o dilema destul de des intalnita in discutiile cu membrii si simpatizantii unei formatiuni politice in care activez, dar si pe bloguri sau transpirate in emailuri schimbate cu amicii: alegerea dintre puritatea ideii si atingerea unui scop politic asumat. Simplificand, am comparat-o cu o alegere intre Fiona si Shrek. Si iata de ce:

Asa cum multi dintre voi stiti, intrarea mea in politica s-a facut mai intai printr-o colaborare cu miscarea Noua Republica, dupa ce mai intai am trecut printr-o pregatire pe blogul Politeia, unul din cele mai bune in ceea ce priveste, pe atunci, cunoasterea politica.

Nici pana azi nu stiu de ce, din multimea lui de rude, cunostinte, prieteni sau fani din Timisoara Mihail Neamtu m-a ales tocmai pe mine. Sper sa vina ziua in care sa treaca peste resentimentele juvenile si sa putem discuta civilizat, inclusiv despre asta. Ceva insa l-a facut sa puna mana pe telefon si sa ma sune.

De ce aduc in atentie aceste episod? Pentru ca atunci doream sa creez la Timisoara o filiala politica asa cum mi-ar fi placut sa gasesc una intr-un partid de dreapta. Pentru ca se vorbea de o constructie „grassrooth”, pe termen lung, am si inventat cateva structuri in acest sens: pe langa necesarele ORGANIZARE, COMUNICARE, FOUNDRAISING, am pus in NR doua structuri noi, una Sympathy care sa preia simpatizantii si sa transmita mesajul NR in potentialul electoral dezamagit, a doua Senat sau Think-Tank (termen nefericit dar nu am gasit o traducere in limba romana mai exacta) care sa preia, ca structura, rolul scanarii si cresterii viitorilor politicieni de dreapta, sa le creeze edificiu si sa-i sustina in lupta politica. Experienta de la Noua Republica s-a terminat in luna mai 2012 si nu din cauza mea, dar acum la FC aceste functii au fost continuate si folosite cu succes, in limita statutului.

Desigur ca Shrek ar fi ras de toate aceste idei cu gura pana la urechi. Pentru cineva care e mai vechi in politica conceptiile noastre de atunci de la NR pot parea inocente sau fara sens politic, desi in spatele acestora statea ideea constructiei unui partid imaculat. Chiar colegii mei care au ramas acolo le-au abandonat si le-au considerat fara efect, desi nu au fost cu mult mai eficienti decat noi.

Chiar realizatorii filmului animat o transforma pe Fiona intr-un capcaun feminin si nu pe Shrek intr-un print fermecator. Un compromis pentru care, sunt sigur, multi care au vazut primul episod au fost dezamagiti. Succesul de casa obtinut cu urmatoarele filme, continuare la Shrek, arata insa ca unicitatea personajelor si naratiunea construita inteligent a atras publicul si inca foarte bine.

De ce? Pai sa vedem cine este Shrek: un capcaun pentru care poeziile si dulcegariile inocentei sunt straine. Manat in fiecare zi de scop şi mai putin preocupat de idei abstracte, el este opusul Fionei. Traieste in mlastina, e dizgratios, e reactiv, e agresiv, e infiorator, are putine principii si prieteni, dar are succes tocmai pentru ca foloseste foarte bine ceea ce este si ce are pentru a-si atinge scopul. Chiar inima Fionei.

Shrek este opusul purismului politic. Regulile pe care le respecta, se subordoneaza binelui, nu raului comun. Se ghideaza dupa o Constitutie interioara, mai mult un set de cutume. In numele acestora se bate cu balaurul si isi apara prietenii, este urat sau acceptat. Iar comuniunea dintre Shrek si Fiona rezista, cel putin in poveste. Caci cine nu vrea o casa noua? Sau o masina noua? Ori un business nou, un job nou, … Ideea de noutate atrage. Dar pentru asta trebuie ca cineva sa le octina, sa le construiasca, sa se bata pentru a le avea.

Virginitatea politica devine astfel un lucru extrem de rar si de aceea pare inexistent. Mai ales acum cand apelurile disperate ale electoratului de dreapta de unificare a opozitiei, care sa cuprinda „puristii” si „targetistii” se lovesc de refuzurile unor lideri ai partidelor vizate. Mihail Neamtu reclama purismul dar lasa deschise usile pentru unii reformatori, profitand de conflictele din PDL. Aurelian Pavelescu a adus partidul in parlament si face un apel catre vechii sai colegi de partid sa revina sub sigla PNTCD, in timp ce Vasile Blaga isi creaza politic cartile in PDL, asa cum stie el mai bine. Mihai Razvan Ungureanu, cel care a dorit sa unifice dreapta sub sigla ICCD, alaturi de cei trei fondatori ai acestuia, dupa un esec determinat de refuzul unor lideri de a se dilua intr-o miscare unica, de dreapta, si-a atins si el mare parte din scopuri. Comparat cu ceilalti, MRU pare ca are un traseu asumat, un scop pe termen mediu si unul pe termen lung pentru care consuma toate resursele si energiile sale si ale celor din jur. Nu multe insa, iar aici trebuie sa i se recunoasca aceasta abilitate.

Chiar daca pare diluat intr-un grup parlamentar al PDL, MRU a realizat in cateva luni ce altii nu au putut: a dus un partid preluat in septembrie, cu acordul conducatorilor sai de atunci, in parlament. A realizat in timp scurt structuri in teritoriu mai mari decat Noua Republica si in marea majoritate a judetelor, mai mari decat PNTCD. Si-a asumat pozitia de „prezidentiabil al dreptei”, chiar daca neconfirmata inca, de ceilalti „parteneri”. Mihai Razvan Ungureanu devine astfel, in fiecare zi, o solutie politica pentru multi jucatori si suporteri ai dreptei care cred mai putin in puritatea ideii si mai mult in realizarea scopului comun: unificarea dreptei. Tocmai pentru ca Mihai Razvan Ungureanu pare a fi un lider politic care este cu mult mai setat pe obiectiv decat pe puritatea personajelor din jurul sau.

Acum fiecare dintre noi putem sa privim adanc in sinea noastra si sa masuram de doua-trei ori inainte de a decide o data: ce ne dorim? Un club de dezbateri ori, daca vrem sa luam puterea de la USL,  o structura care sa asigure un presedinte, parlamentari, ministri, consultanti, suport know-how, experienta, filiale, bani si suporteri? Ori toate acestea nu exista sau inca nu intr-o structura organizata politic. De aceea nu putem sa vorbim de o opozitie viabila la USL.  Ne putem intreba, desigur, daca asteptam in continuare pe cineva sa o faca, daca dam credit cuiva cunoscut pentru acest obiectiv si/sau daca putem fi noi parte activa la aceasta opozitie. Dincolo de puritatea ideilor, in fapt, e necesara atingerea unui scop, printr-un mod eficient de a face politica, cu resurse putine, rapid si cu rezultate bune. End of story, welcome to reality!