masuraPana in anii 50-60 cand a inceput depopularea satelor si migratia catre orasele cu avant revolutionar, romanul traia in tiparul taranului sau a oraseanului de cartier. Setul de valori impuse de mica societate in care se integra presupunea construirea unor tipare in care se dorea a se intra si a fi recunoscut ca atare si fuga de altele.

Educatia prin tipare incepe din frageda copilarie: citeste-i unei fetite un basm si apoi spune-i ca nu este Ileana Cosanzeana sau nu va fi niciodata o printesa. Simpla vorba va atrage repulsia copilei asupra graitorului, dar si incrancenare si rauri de lacrimi. Pentru ca orice copil stie ca avantajele integrarii intr-un tipar "bun" sunt date nu de bani ci de recunoasterea celor care conteaza.

La fel este si intr-o banda interlopa: in mica comunitate de infractori, accederea pe una din treptele organizatiei aduce mai multa recunostinta, putere, dar si bani, in masura in care acestia devin finalitatea actiunii. Modul cum aceste "trepte" sunt percepute de catre grup vor putea transforma pe oricine in prezicatorul actiunilor celor care vor sa acceada la acel grup sau al celor care sunt recunoscuti ca membrii acelui tipar.

Dupa marea "transhumanta comunista" de la sat la oras, unii dintre cei care traisera in tiparele rurale s-au vazut ajunsi intr-un loc in care nimeni nu-i mai eticheta, nimeni nu le mai aducea acuzatiile incalcarii normelor si intrarea in tipare blamate anterior. Intai duplicitari (aparent domni la sat si badarani la oras), pentru ca exista dorinta de a fi inca bine perceputi de cei de langa care plecasera, apoi condusi de bunul plac, s-au transformat in "omul nou al societatii socialiste multilateral dezvoltate", premergatorul ascultatorului de manele si al votantului captiv al lui Iliescu sau Vadim, dupa 1990. Evident ca si aceasta este o eticheta a autorului acestui articol dar, din cauza rasturnarii de valori, cui sa-i mai pese?

Ei, si? te va intreba cel cu care vei sta de vorba si-l vei introduce in acest tipar. Durerea normala intr-o societate asezata, de a fi inclus intr-o categorie inferioara, perceputa negativ dar neblamata (ba mai mult, recompensata) dispare si este transformata in placere. Astfel tiparele prostituatelor supertelevizate (piticul porno, sexybraileanca, …), a VIP-urilor de tranzitie (irinel si monica, pepe si zavoranca,…), a inavutitilor fraudulos, a patronilor de FC-uri guralivi sau alte tipare submediocre incep sa aiba priza la tineretul frustrat (si nu numai) care nu mai vede in familie tipare care ar trebui sa fie urmate.

In fuga dupa audienta, televiziunile vor umple ecranele cu astfel de specimene. Daca este vina lor sau nu este o alta discutie pe care mass-media trebuie sa o poarte cu gandul la rolul educativ si la viitorul unei natiuni in care ei, ziaristii si reporterii, vor trebui sa traiasca in continuare. Internetul este si el din ce in ce mai plin cu gunoaie copy/paste. Privesc cum tinerii isi pun poze de profil in cele mai ciudate ipostaze, dar care sa aduca "respectul" si "wow-urile" celor cu care-si petrec majoritatea timpului: pe capota masinii de politie, in postura de vampa, aratand pumnii sau diverse degete cu mesaje agresive sau miserupiste.

Adus la nivel personal, daca ne pasa, ar trebui ca alegerea sa fie una singura:

– ma incadrez intr-un tipar care sa aduca mai multa mizerie, mai multa agresivitate, mai multa violenta, mai multa nepasare si sa ma plang ca omenirea este aproape de apocalipsa,

– ori sa-mi aleg un alt tipar prin care sa fiu mai bun, sa promovez frumosul, binele, respectul, responsabilitatea, valorile crestine si sa ma bucur ca viata e frumoasa si ca merita traita.

Mai devreme sau mai tarziu alegerile pe care le fac se vor revansa in bine (prin binecuvantarile pe care aceste perceptii si norme de viata mi le aduce) sau in rau (prin negativul pe care il atrag in viata mea si a familiei mele). Nancy Dornan spune ca "diferenta dintre succes si esec este data de suma deciziilor pe care le facem."

Asadar tiparul este o alegere interna, un model pe care mi-l asum si in care doresc sa ma inscriu (chiar si rebelii care spun ca ei sunt unici se inscriu in tiparul "rebelului") pentru a ajunge ceva, undeva sau CINEVA.