Motto: "Nu merită să-ţi calci pe inimă pentru a spune adevărul unor oameni care au obiceiul de a privi cu neîncredere tot ceea ce le spui, fie că e adevărat sau nu."

Mark Twain

 

vulturAnesteziati, amputati, loviti sau omorati, romanii s-au miscat in ultimele doua decenii intre "Avem o tara, cum procedam" si "Nu ne vindem tara". Dupa iluzia comunista cu proprietatea comuna, dupa esecul privatizarilor de tip MEBO, proprietatea privata a ajuns un deziderat pentru gasirea constiintei individuale si a identitatii de grup.

 

In ABC-ul mentalitatii de proprietar, lecturi ca cele ale lui Robert Kiyosaki, Napoleon Hill, Zig Ziglar, Ken Blanchard, … sunt necesare, fie ca se refera la bani sau la crearea de optiuni si atitudini de invingator. Pentru ca fiecare din ele duc catre un echilibru necesar al individului ca stapan al sau si creator al viitorului. Cum spuneam, aceasta este baza si este necesara.

 

Exista oameni care au trecut de mult peste baze si au, si-au format sau si-au dezvoltat o mentalitate, o stare de sine pe care o pot defini ca fiind "vocatia de stapan". Am citit despre ea in lecturile despre Regele Carol I, despre Bratieni, … sau am vazut-o la oameni precum Neagu Djuvara sau doamna Marie Rose Mociornita, exemple de verticalitate, de echilibru si de luciditate in vremuri strambe. "Patru lucruri nu sunt de vanzare in viata: sanatatea, dragostea, respectul si timpul" spune Marie Rose Mociornita intr-o lume in care cei mai multi ne vindem sanatatea pentru bani pana pe la 45 de ani ca apoi sa dam bani pentru a ne recupera sanatatea, in timp ce dragostea devine un subiect public, de genul "Big Brother", in timp ce mafiotii din sindicatele moguliene cersesc respect si ne vindem, 90% dintre noi, timpul pentru bani, pentru salarii.

 

Vocatia de stapan este un alt nivel. Ea se construieste in familie si este o stare interioara care rezulta din acumularea de averi, din acumularea de optiuni, dintr-un caracter presupus si obtinut si nu intr-unul de fatada, din punerea destinului in slujba celorlalti, fara a uita ca aceasta este caracteristica esentiala a unui lider. Aceasta vocatie presupune timp, exemple de urmat, posesia unor "masini de creat venit", optiuni si un demers ideatic pozitiv. Aduce satisfactii dar si probleme, facand diferenta in amprenta pe care cel ce o poseda o lasa in sufletele celor din jur.

 

Si chiar daca cei mai multi nu cred, vocatia de stapan nu este un talent, nu te nasti cu ea, ci se construieste prin ceea ce faci in fiecare zi si, astfel, fiecare din noi o poate avea. Iar numarul mare al celor ce o poseda face diferenta in destinul unei tari ce-si va reduce, astfel, numarul de dependenti de serviciile sociale, de stat, de salarii, de patron, de conditiile economice, luandu-si soarta in propriile maini, castigandu-si independenta.