ursitoareNasterea Albei ca Zapada este aproape. Dupa ce actul consfintit si anuntat s-a produs in casa la madam Blogary, perioada de gestatie se apropie de final. Moasele si-au parasit treburile zilnice si se ingrijesc de nasterea cu note mari a tinerei sperante. Daca aici si aici am vazut ce vremuri vitrege o asteapta pe ACZ afara, ca tot e timp de povesti, sa ascultam ce ne spun ursitoarele (niste Clothos, Lachesis si Atropos in varianta autohtona).

Invartind roata destinului, prima ursitoare, imbracata cu o bluza portocalie cu tente verzui, o fusta rosie cu stele, pantofi galbeni tip sageata si cu limbi felixiene si esarfa verde adusa de la Budapesta, gandindu-se mai mult la sine, ii prevesti Albei ca Zapada urmatoarele: " Eu, Partides Populidis, iti doresc tie sa nu ajungi niciodata la mai mult de 50% + 1 din voturi si asta la apogeul varstei tale, fara o uniune liber consfintita ori cu Partides Pedelakis ("Doamne fereste!" se auzi din ungherele uslinoase ale incaperii), ori cu Penelakes", – incerca Populidis sa mai dreaga busuiocul. "Sa cresti mare … dar ceva mai tarziu decat noi, sa suferi de anorexie si sa inseli sperantele lui Electorakis, eternul tau pretendent (ca si al meu, de altfel) pentru a nu stapani niciodata imparatia."

"Eu", – zise la randul sau Electorakis –, "iti doresc sa fii ce nu a fost Populidis niciodata: sa te lupti cu sistemul ca sa faci reforma, dar numai pe ici, pe colo, in partile neesentiale, pentru ca zilele cu gratare cu mici si pastrama si berici la rece sa fie nesfarsite, pentru ca alocatiile, subventiile si ajutoarele sa curga "fara numar, fara numar" iar noi sa ne vedem in continuare de paza televizoarelor, stand tolaniti pe canapele si cu gura cascata la pareristii de pe ecrane." Apoi, scuturandu-se dupa ce a fost stropita cu apa pe ochi de Populidis, revenindu-si din visul frumos, continua: "Sa fii frumoasa si neprihanita, cel putin in fata, pentru dezamagitii ce nu se ating de buletinul de vot nici picati cu ceara, ca macar sa se scrie frumos si duios despre tine, pe bloguri si in presa, ca despre o fetita cu chibriturile care a vrut sa dea foc la imparatie dar s-a ars singura, invinsa de sistemul ticalosit, patronat de Populidis".

La auzul acestor vorbe urate, Populidis se supara si, in timp ce cu o mana invartea roata destinului, cu cealalta semna doua ordonante de urgenta de marire a TVA-ului si crestere a pretului la carburanti, ca macar Electorakis sa aiba motive de suparare.

Ceva mai timida, Intelectualis, semanand cu o Cenusareasa asuprita de mamele sale vitrege, iesi din coltul intunecat la care o pusesera cele doua ursitoare si grai: "Sa ai platforma – program si elita conducatoare, plina de lideri cu staif, fara bacalaureat luat pe pile si nepotisme. Sa nu asculti de ciripiturile deranjante ale lui Electorakis si sa nu te lasi pangarita de murdara Populidis prin paturile unui mogul nesatul de putere. Sa ai vointa sa lupti pana la capat pentru idealurile inalte la care eu doar am visat si scris, fara a face nimic ca visul sa devina realitate. Nici nu as avea cum, pentru ca ar trebui sa stau printre manelisti zgomotosi si parlamentari retardati si cu bani, patroni de cluburi de fotbal fara stadioane." Si zicand acestea, Intelectualis, plapanda si plictisita, isi lua lumanarea si ultima carte scrisa de Cristian Patrasconiu si se aseza in coltul sau sa citeasca. Prin cap ii trecu o idee, asa, venita de nu stiu unde, ca ar putea macar sa o moseasca pe Alba ca Zapada, daca nu sa-i fie mentor. Dar gandul de a trai alaturi de gloata analfabeta o trezi la realitate cu un tremur involuntar al muschilor.

In acest timp, moasele se pregatesc pe tacute, curatand instrumentarul si alegand sala de nastere. Pe blogul uneia din ele cronometrul merge: "Mai sunt 5 zile, 5 ore, 23 de minute si 10 secunde". Mass-media si-a pregatit pixurile, a sters praful de pe tastatura, si-a verificat conexiunea la internet, si-a uns carele de reportaj si asteapta.

Va fi destinul asa de groaznic cu ea, cum au prevestit ursitoarele, sau isi va lua forta si scopurile din locuri numai de parintii ei stiute, adapandu-se la izvoarele Romaniei Profunde? Sper ca vom trai si vom vedea.