Traim vremuri confuze: statul ne face datori dand vina pe firmele private, desi stim bine ca se serveste o clientela politica si niste scopuri electorale. Imprumutul cu FMI, cel atat de bine „primit” de media tonomatista, rezolva cele doua scopuri amintite mai sus astfel: firmele isi pot plati datoriile prin plata pe care statul o va face pentru serviciile primite si restante, iar din alt punct de vedere, imprumutul cu FMI va duce la o scadere a cursului valutar, cu repercursiuni in valoarea ratelor pe care populatia o are de platit si se va crea mediul corect pentru ca „bazinele electorale” sa mearga sa voteze presedintele.

Indiferent de culoarea lui politica, de numele si orienatrea acestuia, vorba lui Dan Puric: „va ramane legat ombilical de bazine si nu de popor”. Caci interesul consumist al unei populatii poate trece usor ca si interes national: scaderea preturilor si relansarea creditarii pentru satisfacerea nevoilor consumiste nu rezolva problemele existentiale ale unei Romanii care a ajuns sala de asteptare pentru emigrarea catre alte state mai „calde”.

Pentru ca asistam la un efort de dezradacinare, fenomen pe care l-am inteles dupa ce am terminat de citit cartea lui M. Platon si O. Hurduzeu, „A treia forta: Romania profunda„.

Daca acum suntem o tara de raci sau suntem, la randul nostru, raci este pentru ca s-a nivelat paleta de valori a unei perioade tulburi: daca in comunism valorile au fost cu susul in jos, cand un cizmar mergea in caleasca reginei Angliei, acum asistam la emisiuni in care Eminescu este tratat la aceeasi masa cu Costi Ionita sau Guta.

Asa ca datoria noastra ar trebui sa fie pregatirea terenului aducerii valorilor la normalitate: raspunsul la intrebarile care este calea?, ce este calea? si, mai ales, cine este calea? care trebuie sa vina din interiorul fiecaruia in concordanta cu intrebarile care este valoarea?, ce este valoarea? si cine este valoarea?

Acestea sunt ca o scara pe care sa o pregatim celor care vin dupa noi si pe care sa urce catre identitate. Celelalte sunt lucruri efemere, bucuria nebunilor.