Intr-unul din articolele de saptamana trecuta in care clasificam electoratul, fara a avea pretentii de a inventa roata si fara a complica lucrurile, spuneam ca Electoratul captiv (EC) este principala tinta a partidelor politice. Si asta nu numai la noi, afirmatia fiind pretutindeni valabila: asigurarea unui corp de votanti legat de un partid politic s-a facut si se va face oriunde. Numai ca, asa cum vedeti si in imaginea atasata acestui articol (dublu click pentru marire), la noi s-a facut nu prin asigurarea unei imagini politice corecte (dimpotriva), nu prin platforme sau pozitionari pe esichierul politic in fuctie de care partidul sa si actioneze (cele mai multe au migrat fortate de sefii sau liderii lor – PNL spre stanga, PSD spre centru, PDL spre dreapta ca mai apoi sa revina la ceea ce au fost la infiintare), ci prin mita electorala. Aceasta a presupus alocatii, subventii, ajutoare sau alte forme de asistenta sociala acordata in mod fraudulos in cele mai multe cazuri, conditionand primirea acestora de voturi pentru partid, precum si acordarea de mita electorala in ziua alegerilor.

Numai ca a venit criza si acest joc a trebuit sa sufere modificari. Prima a fost marirea contributiilor la bugetul de stat, efort pe care tot electoratul (indiferent ca este captiv, nehotarat sau din alta categorie) a trebuit sa-l suporte. La presiune externa (UE, FMI, BCE, BM, …) si riscand sa sugrume contributorii activi, se ia acum decizia de catre Traian Basescu de a reforma modul acordarii de subventii, ajutoare, alocatii, etc. (hai sa le numim SAA-uri).

ACTIUNE

Chiar daca recunoaste sau nu, Traian Basescu este, pe de o parte initiatorul actiunii de reformare a SAA-urilor si, pe de alta parte, singurul beneficiar politic al acestei actiuni deoarece fiind la ultimul mandat nu este conditionat de reactia electoratului fata de aceasta restructurare. Sunt convins ca daca reforma SAA s-ar fi produs la finalul primului sau mandat, probabilitatea de a mai castiga un al doilea ar fi fost destul de mica.

Insa sa vedem ce actiuni n-au pregatit politicienii. Asa cum spuneam, la presiune externa si interna, sistemul de acordare de SAA-uri trebuie reformat. Aceasta reforma trebuie facuta legal, fiind necesar Codul asigurarilor de stat si legile specifice pentru fiecare categorie de beneficiari ai acestor SAA-uri. Proiectele trebuiesc introduse in parlament pe rand, deoarece celelalte legi depind de forma Codului asigurarilor de stat, asa cum va iesi aprobat de parlamentari si ratificat de Presedintele Romaniei.

Numai ca acestei actiuni, partidele politice ii raspund fie prin impotrivire, fie prin intarziere. In acest context trebuie privita si schimbarea ministrului muncii Sebastian Lazaroiu si inlocuirea cu un membru activ al PDL, Sulfina Barbu, miscare ce s-a facut pentru ca PDL-ul a acuzat declaratiile lui SL la adresa sa si pentru ca presedintele Traian Basescu sa impinga PDL in coltul in care sa poata sa se exprime fata de aceasta schimbare fara a mai gasi subterfugii. Aceasta s-a produs insa ieri cand proiectul Codului asigurarilor de stat nu a intrat in dezbaterea Senatului. De aceasta data de vina fiind opozitia care s-a retras de la lucrarile sedintei.

Al doilea tip de actiune la modificarea modului de atribuire a SAA-urilor este cel in care s-a inscris opozitia prin promisiuni electorale pe care orice individ cu ceva ratiune le poate cataloga ca minciuni si incercari de fixare a unui electorat dezamagit: vor mari pensiile cand vin la putere, ca sa faca asta vor desfiinta coruptia asigurand bani la bugetul asigurarilor de stat, vor acorda subventiile la caldura, etc. Evident ca nefiind bani nu poti da din ce nu ai, nu poti elimina coruptia atata timp cat, fiind la randul lor la putere nu au facut-o, ba mai mult, fiind ei insisi initiatori de coruptie (vezi cazul Catalin Voicu sau alte cazuri amanate in justitie). Totusi, opozitia incearca, poate – poate vor gasi pelicani care sa inghita aceste promisiuni fara sa le filtreze cu ajutorul gandirii: doar gandesc altii la TV pentru ei, doar iau gata mestecat, nu?

REACTIUNE

Daca aceasta reforma va fi legiferata si sistemul acordarii SAA-urilor va incepe sa functioneze, structura electoratului va suferi modificari prin migrare sau fixare. Astfel:

– reforma va produce migrarea electoratului captiv catre un electorat „anti” nemultumit ca se vede fara o sursa de venit si va fi trimis la munca, va fixa in continuare electoratul captiv ce va beneficia in continuare de SAA-uri si vor determina, poate migrarea unui electorat dezamagit sau „raul cel mai mic” catre un electorat votant pro-putere, multumit ca se face in sfarsit dreptate si ca presiunea prin taxe si impozite va fi mai mica (asta presupune si relaxare fiscala);

– reforma plus promisiunile electorale ale opozitiei va mari numarul celor care vor inghiti pe nemestecate aceste promisiuni si se vor comporta ca si electorat „anti” sau dezamagit.

Aparent puterea pierde, opozitia castiga. ATUNCI DE CE OPOZITIA NU VOTEAZA PENTRU REFORMA ASIGURARILOR DE STAT? Poate pentru ca stiu ca pierd electorat captiv, pentru ca trebuie sa lucreze la imaginea sifonata si populista pentru a atrage electoratul „raul cel mai mic”, pentru ca stiu ca a promite fara acoperire se poate intoarce impotriva lor si pot pierde mai tarziu mult mai mult dacat acum. Sau, si mai probabil, pentru ca toate partidele politice pierd controlul si semicontrolul asupra banilor din bugetul asigurarilor sociale, comportandu-se transpartinic dupa un singur interes: bani si putere.

BUZUNARUL AcZ

Pentru ca doream cateva informatii despre AcZ si am trecut pe la Blogary, locul unde se presupune ca va avea loc nasterea, am putut deduce cateva idei despre aceasta prin unele informatii transpirate in comentariile lui Bleen si prin micile rautati pentru care azi isi cerea iertare, scuzandu-se ca e de la Giurgiu. 🙂

Astfel am priceput ca Miscarea Populara este un buzunar al presedintelui Traian Basescu, conceput ca o contrareactie la miscarea electoratului fata de incercarile de reforma a sistemului acordarii SAA-ului: colectarea unei parti din electoratul emigrant.  Intarita si de declaratiile lui Traian Basescu la TVR1 si B1, ideea ca MISCAREA POPULARA nu va fi altceva dacat un loc de refugiu pentru electoratul pe care PDL il va pierde din EC prinde contur. Adaugam si o parte din electoratul „aleg raul cel mai mic” care vede ca se face reforma dar sunt dezamagiti de USL si de incetineala cu care PDL-ul o aplica, dar sunt incantati de actiunea lui Traian Basescu. Poate si o parte din electoratul dezamagit care sa fie indus in eroare prin promovarea unei imagini bune a ceea ce va fi AcZ-ul (va fi alba, nu-i asa?). Iata o masa electorala care poate deveni o forta, si care fara ACZ, s-ar pierde.

Astfel, pentru 120 de lei pe an (taxa ca sa fiti membru al Asociatiei Blogary, posibila AcZ, posibila Miscarea Populara) se serveste un partid, o asociatie, o miscare, ceva… in care sa se adune un mix electoral pentru ca Traian Basescu sa poata conduce Romania si dupa 2012. Nu ca ar fi ceva rau, nefiind in niciun caz de acord cu optiunea USL (Doamne fereste!), insa hai sa spunem lucrurilor pe nume, sa facem ceva serios si mai ales, sa o facem o data, dar nu in forma asta. Cred in ceea ce promoveaza Theophyle pe blogul Politeia. E mult mai corect fata de asteptarile electoratului de dreapta, elegant si fara personaje dubioase ce-si acorda siesi deja atributii de strateg AcZ.

Parerea mea!