Desi se refera la limbaj si la modul de adresare fata de minoritati de catre o majoritate, efectele aplicarii Political Correctness (sau PC) pot ajunge pana acolo incat drepturile respectivei minoritati sa ajunga sa domine o majoritate pana cand acea majoritate devine o minoritate careia i se impun cu forta reguli si pedepse nenaturale.
 
De esenta stangista (chiar marxista, pentru ca pe timpul lui Lenin corectitudinea politica ii desemna pe cei putini care promoveaza politica partidului comunist), PC ajunge sa produca dezechilibre sociale in numele unor intentii declarate a fi de buna credinta. Asa s-a ajuns ca dreptul femeii de a munci sa determine in SUA derobarea de raspunderea sociala a firmelor care pana atunci plateau barbatul pentru munca sa, plus un bonus pentru sustinerea familiei, pentru ca era singura sursa de venit. Acum sotul si sotia care au fiecare cate un job ajung sa castige cam tot la fel cat se castiga inainte.
 
Si atunci intrebarea fireasca este:
 
Cat de Buna Credinta este Political Correctness. Sunt doar intentiile sale declarate a fi „onorabile” suficiente pentru a fi de buna credinta? Sau este nevoie la a apela la un adevar nenegociabil pentru a verifica buna credinta?
 
Eu am apelat la un adevar imuabil care se numeste LEGE. Asta si pentru ca, asa cum observati, PSD incearca schimbarea legilor justitiei pe motivul declarat de „aliniere la cerintele UE” (motivul bullshit, contrazis de UE si Comisia de la Venetia), dar si in numele drepturilor unei minoritati de infractori care se victimizeaza pentru ca ar fi atacati continuu de o majoritate care solicita aplicarea legii (Political Correctness).
 
Intentia politicienilor PSD – ALDE de a se sustrage legii si de a se pune deasupra ei, pentru a fi „inghitita” usor de cei careia ea i se adreseaza, trebuia ideologizata (iar de asta se ocupa o intreaga armata de consilieri, de comunicatori, dar si niste televiziuni de casa). Aceasta ideologie este de tipul Political Correctness din cel putin doua motive:
 
1. Deoarece politicienii infractori se considera o minoritate Political Correctness care trebuie aparata de actiunile majoritatii (de aceea jandarmii trebuie sa aresteze si sa amendeze pe cei care o contesta, de aceea televiziunile de tip „mocirla” trebuie sa se ocupe de Kovesi care ar ameninta aceasta minoritate, de aceea un Stat Paralel inventat duce o lupta cu ei, ori invers, ca nu mai stim nici noi, pentru ca minoritatea de infractori PSD-ALDE trebuie protejata). Ce este de buna credinta aici? Nimic. Dimpotriva!
 
2. Deoarece „armata de procurori si judecatori” constituie o majoritate care, in loc sa aplice legea cum ar fi normal, trebuie sa aiba permanent grija de drepturile de imagine si de autorespect fata de minoritatea care doreste sa incalce legea. Ce este de buna credinta si aici? Nimic. Dimpotriva, in loc sa primeze respectarea legii si impunerea ei, primeaza individul infractor.
 
Mai mult, PSD – ALDE schimba exact adevarul care ar trebui sa verifice daca Political Correctness de tip infractional este de buna credinta sau nu: LEGEA.
 
O data schimbata legea, societatea nu mai are criteriile de a determina daca o situatie este de buna credinta sau nu, pentru ca este alterat mediatorul de referinta. Astfel, un infractor precum Liviu Dragnea nu mai poate fi considerat un infractor de catre societate, fara ca sa fie penalizata de institutii precum jandarmeria sau chiar de catre justitia care aplica legea stramba, pentru ca, nu-i asa?, in lumina noilor prevederi nu am respectat, cu totii, dreptul la imagine al penalului Liviu Dragnea.
 
Adica noi, majoritatea, cei cinstiti, devenim o minoritate in raport cu penalii PSD-ALDE. Vedeti unde s-a ajuns?