Sistemul totalitar are nevoie de un inamic, mai ales de unul invizibil și de un război. Pentru Sistem nu este esențial cine învinge, ci ca războiul să fie permanent.

Astfel, nerealizările guvernării vor fi atribuite dușmanului închipuit sau nu, căruia i se vor deconspira periodic colaboraționiștii. Ultimul a fost găsit săptămâna trecută în curtea CNSAS-ului și dat afară.

Mii de resurse care ar fi trebuit să ne facă viața mai bună dispar în numele unei cauze legitime, respectiv câștigarea războiului. Deși sunt suspiciuni că aceste resurse merg mai degrabă spre a asigura sinecuri și un trai obedient nomenclaturii care ne conduce precum un far călăuzitor. O gaură neagră care recompensează obediența față de Fratele cel Mare. Dar ce contează? Cine să o demaște? Sistemul?

Inamicul? E Statul Paralel, e Iohannis, ori mișcarea #rezist. Nu contează cine, atâta timp cât acesta se opune traiului mai bun al românilor și îndeplinirii Mărețului Program de Guvernare.

Demn de cele Două Minute de Ură din romanul lui George Orwell, inamicul este vituperat și etichetat cum se cuvine: nazist, jidan, șase case, conspiraționist mondial, sluga lui Merkel, dezinformator, traficantul de copii… Și slugile lui de la PNL, USR, dar și Cioloș, să nu îi fie uitat numele.

Azi aflăm și că ni se va dezvălui, în sfârșit, Adevărul. Prin comisie înființată de partid. De fapt de coaliție, că are și Tăriceanu, Fratele mai Mic, ambițiile lui. Uraaa! Uraaaa!

Cine i se va putea opune acestui „Adevăr” pe care numai partidul îl putea revela prostimii inapte de a înțelege? Prostime care e chemată să o apere pe profesoara doctor docent de renume mondial pusă în fruntea guvernului de chiar Fratele cel Mare, de atacurile inamicului perfid care o vrea demisă.

O prostime utilă Sistemului în astfel de momente de tensiune, dar și la vot. Se alege ea doar cu ceva firimituri, livrate sporadic dar triumfalist, dar i se redă mândria de a fi români, geto-daci sau țâfnos popor respingător al imperialiștilor de la Bruxelles care sug sângele țărișoarei.

Ne ard școlile, ne cad tavanele peste copii, ne pleacă fiii și fiicele de acasă, ființe pe care nu le mai înțelegem pentru că în urechi ne sună că o tobă adevarurile de la televizor: „ce vrei mamă? vrei să poți alege între a-ți deschide o afacere și a te angaja la patron? du-te mamă și te angajează că ne-am de neamul nostru nu a făcut afaceri”.

Apoi dăm iară televizorul mai tare ca nu cumva să ne deconectăm de la înțelepciunea partidului unic. Ce, să rămânem proști?