As dori ca acest articol sa-l cititi fara patima. Nu am actiuni la nicio corporatie, cum nu am actiuni la niciun partid din Romania. Asadar puteti presupune ca ceea ce scriu mai jos reprezinta un punct de vedere neutru, iar singura partinire pe care o pot avea este aceea a unui cetatean care doreste bunastarea concetatenilor sai.

Ce este o corporatie?

Pe scurt, o corporatie este o entitate juridica care dispune de forta financiara si de puterea unui brand suficient de mari incat sa aiba semnificatie intr-o anumita piata. Asadar atasati de corporatie gasim termenii de forta financiara si de brand.

Ce face o corporatie?

De regula o corporatie este detinatoarea unor marci, a unor produse, a unor active, a unor procese de fabricatie prin care isi doreste sa obtina profit. Asadar scopul principal al unei corporatii este acela de a obtine profit, scop in care foloseste optimizarea fiscara legala ca mijloc de maximizare a profitului.

Pana la scopul urmarit, corporatia face cateva lucruri inainte, respectiv ofera. Adica investeste. In ce? In imobiliare (teren, hale, constructii), in cai de acces (drumuri auto si/sau cai ferate) acolo unde nu exista, in calificarea fortei de munca, dar si intr-o activitate economica pe orizontala, prin externalizarea unor serviicii si/sau produse (transport, curatenie, educatie, PR, resurse umane, cercetare, subansamble, etc.).

O data procesul initiat, activitatea de producere a profitului merge din inertie, cu exceptia implementarii noilor linii de productie ca urmare a maririi sau schimbarii portofoliului de produse.

Pe scurt, asadar, de o corporatie beneficiaza

  • un numar de muncitori (venituri, beneficii sociale si calificare),
  • un numar de agenti economici care livreaza corporatiei bunuri si servicii (cine merge la Mioveni si nu a mai fost de ceva timp va vedea cate hale de productie si ce infrastructura s-a construit pe orizontala, inclusiv un drum expres din comunicatia Pitesti – Campulung pana la portile uzinei Dacia),
  • beneficiaza comunitatea locala, 
  • statul in care corporatia isi desfasoara activitatea.

Cum beneficiaza statul din activitatea unei corporatii?

Intai de toate statul beneficiaza prin forta de munca ocupata cu activitatea la acea corporatie si la firmele din industria creata pe orizontala. Asta insemnand cheltuieli zero cu somajul care, in lipsa corporatiei, ar fi existat, taxe din impozitul pe venitul tuturor angajatilor corporatiei si cei ai industriei create pe orizontala, venituri la bugetul asigurarilor sociale. In plus forta de munca ocupata va primi calificare pe masura cerintelor activitatii corporatiei, iar daca statul investeste in educatie si infrastructura, sansa ca si alte corporatii sa investeasca in zona creste.

Care este balanta statului cu si fara corporatii?

Asadar, statul trebuie sa cantareasca astfel:

  • cat l-ar costa lipsa sau plecarea unei corporatii (costuri mari, venituri zero) vs
  • ce beneficiaza de pe urma venirii/ramanerii unei corporatii in zona (costuri zero, venituri mari).

Insa statul tinde sa se lacomeasca. Si in loc sa asigure corporatiilor loc propice pentru a avea somaj zero, forta de munca ocupata si calificata, costuri zero si venituri mari, exista dobitoci care se uita la profitul realizat de companie.

In incercarea de a lua tot, inclusiv parte din acel profit, fara ca statul sa faca nimic pentru desfasurarea activitatii aducatoare de profit a corporatiei, constatam ca exista o politica tot la agresiva de a omora gasca cu ouale de aur: „revolutii fiscale” inutile, taxe pe venit, suprataxari si aratari acuzatoare cu degetul.

De ce vrea statul sa omoare gasca cu oua de aur?

Ca si in povestea celebra, din prostie si lacomie. In cazul PSD din rautate, incompetenta si rea credinta. Pentru ca nimeni dintre decidentii politici din actuala putere nu pare a intelege care este efectula acestei vanatori de „fete Morgana” care, conform tot lor, isi trimit oamenii la manifestatii, conspira impotriva „puterii legitime”, ori externalizeaza samavolnic profitul obtinut.

Prostie, lacomie si rea-credinta pentru ca, pe de o parte PSD – ALDE au obtinut puterea prin promisiuni ce nu pot fi onorate, iar corporatiile pot deveni vinovatul convenabil in ochii unui electorat cretinizat, iar pe de alta parte pentru ca nu inteleg de unde sa mai scoata bani pentru a mentine stipendii, contracte oneroase si bani la buget. Iar presiunea este enorma si vine, indeosebi de la primarii, acolo unde si-au marit salariile iar PSD – ALDE nu are de unde sa le plateasca.

Ori politica e pe voturi mai mult decat pe bani. Caz in care, o data pierduti, primarii din teritoriu nu numai ca vor fi dezamagiti, avand pe hartie salarii votate cu multe zerouri in coada, dar vor parasi corabia pentru oricine va oferi o solutie. Iar iesirea lui Iohannis referitoare la reasezarea administrativa a Romaniei nu pare a fi intamplatoare in acest sens.

Oul si nota de plata a „revolutiei fiscale”

Un fapt ce nu a trecut cu vederea au fost comunicatele OMV si Kaufland care au spus ca vor suporta costul „revolutiei fiscale”. Adica vor mari costul cu forta de munca, trecand peste imbecilitatile PSD. Cum, cand scopul lor este profitul, adica mentinerea sau cresterea raportului dintre cheltuieli si venituri?

Raspunsul este evident si se regaseste in preturi si in rata inflatiei. Daca la pompa motorina si benzina au preturi cu cel putin 1 leu mai mari decat in ianuarie 2017, nu numai supraacciza este de vina. O parte din costurile „revolutiei fiscale” regasindu-se in pretul litrului de combustibil. Asadar OMV a preluat cheltuiala impusa de PSD – ALDE si a transferat-o in venituri.

Cum a procedat Kaufland? Pai la fel, daca ne uitam ca un cofrag de 30 de oua era 12 lei si acum e 21 de lei. S-a scumpit numai oul? Nu, majoritatea produselor sunt mai scumpe, cel putin cele de baza. Iar cel acre plateste, ca si in cazul OMV este consumatorul final. Adica cetatenii.

Este ilegal ce au facut corporatiile?

Nu, pentru ca asa cum am stabilit mai sus, scopul lor este acela de a face profit. Sufera consumatorul final? Sigur, dar nu numai el, pentru ca rata inflatiei loveste si in dobanzi si scaderea puterii de cumparare a cetatenilor, in cursul valutar, precum si in scaderea atractivitatii Romaniei pentru investitorii interni si externi.

Cine castiga, cine nu castiga nimic si cine pierde?

De pe urma „revolutiei fiscale” de 2 lei nu castiga decat PSD – ALDE care vor spune ca au avut puterea de a implementa masuri economice si au facut-o (printr-o demonstratie de forta), primariile pentru ca vor primi banii ceruti, iar PSD-ALDE pentru ca nu le vor mai pleca primarii si cam atat.

Sigur vor castiga si cei care vor continua sa faca evaziune fiscala, protejati politic de structurile statului aflate in cardasie cu acestia. Sa nu uitam ca marii datornici la bugetele de stat si locale sunt tot companiile de stat, dar si cateva firme care au profitat de relatiile cu anumite personaje politice.

Corporatiile vor avea grija sa-si atenueze pierderile si sa-si conserve sau sa-si mareasca profitul. Cele care se vor speria se vor retrage din Romania, asa cum au mai facut-o si altele in anii de criza sau cei care anuntau criza: Nokia de la Jucu, Poiana de la Brasov, etc.

Si, asa cum era evident, de pierdut pierd cetatenii: preturi mai mari, inflatie, posibile scaderi de venituri daca angajatorii privati nu vor creste costurile cu forta de munca, vor pierde cei cu rate la banci, beneficiarii de servicii calculate in euro, precum telefonia mobila, costuri care adunate se vor resimti in buzunarul tuturor.

De ce toate astea?

Pentru ca mintile destepte dar perfide ale puterii au gasit modul de a raspunde la doua dileme: cum sa para ca respecta un program de guvernare infantil si populist, iar pe de alta parte, de a asigura voturile pe care i le aduc coalitiei PSD – ALDE primarii, in mod constant, in fiecare an electoral.

Si pentru ca putini inteleg ca „revolutiei fiscale” de doi lei ar trebui sa ne opunem ficare cetatean, cu conditia sa intelegem, dar mai ales sa stim ca avem puterea de a nu mai accepta populisti si penali in fruntea tarii. Pentru ca concubinajul cu infractiunea si populismul costa si doare.