Credinta si Dumnezeu

A spune ca Dumnezeu exista sau ca Dumnezeu nu exista reprezinta o dovada de credinta. Nu exista nicio metoda de a arata ca unii sau ceilalti avem dreptate.

Daca suntem mai multi care spunem ca nu exista Dumnezeu avem un consens de credinta. Marx a facut din acest consens o ideologie toxica: daca Dumnezeu nu exista atunci putem sa stapanim in devalmasie bunurile pentru ca ele nu sunt primite in custodie in urma creatiei cuiva pentru ca am stabilit ca acel creator nu exista. Avem asadar bunuri comune, produse exclusiv de catre fortele de munca. In acest context morala divina dispare si ea, ca o consecinta a acestei credinte. Pentru a incerca sa ne impunem credinta noastra si asupra altora nu o putem face decat prin forta, declansam revolutii sangeroase sau folosim statul comunist, pe care l-am transformat in biserica, ca sa obtina prin forta o forma de „consens” comunist. Avem asadar o credinta, un stat comunist transformat in biserica si nicio morala.

Cand avem un consens ca Divinitatea exista, ca sunt forte care, peste puterea omului, au creat si au organizat lumea, atunci avem si un consens asupra creatiei ca proprietate: omul nu poate avea proprietatea asupra vietii omului si asupra naturii pentru ca nu sunt creatia sa. Asa a disparut sclavia, pentru ca omul nu poate avea in proprietate un semen de-al deoarece nu este creatia lui. Asadar vom folosi exclusiv biserica (pe care am separat-o de stat inca de la Revolutia Franceza din 1792) si pe care ne-am creat-o sau in care ne-am nascut pentru a mari numarul de indivizi care au aceeasi credinta cu a noastra. Avem asadar o credinta, avem creatia (umana sau divina) cu cele doua forme de proprietate asupra sa, avem o biserica si un stat laic.

Pentru a simplifica, totul se reduce la raspunsul la o intrebare de baza: cine a creat si organizat lumea?

Daca raspunsul este Statul atunci sigur esti adeptul Bisericii Marxiste care inlocuieste divinitatea cu statul comunist. Daca spui ca e creata de catre Divinitate, oricum arata aceasta, esti adeptul unei biserici corespunzatoare credintei adeptilor acesteia despre Divinitate.

Credinta si Morala

Pentru ca stiu indivizi care nu cred in Dumnezeu dar respecta Morala si altii care se declara crestini si nu dovedesc ca au in ei nicio Morala. Mai mult, cred ca sunt detinatorii Moralei numai pentru ca frecventeaza o anumita biserica si isi doresc sa impuna cu forta celor din jur propria lor Morala. La fel, stim ca exista indivizi amorali pentru ca ei cred ca nu exista Dumnezeu si atunci nu exista nicio Morala, precum si indivizi care sunt morali pentru ca leaga Morala de relatia lor cu divinitatea in care cred.

In baza Bunei Credinte si a Competentei, tot mai invocate in zilele noastre, cred ca este evident acum ca acestea nu pot sa existe fara consens si fara Morala. Institutiile, pentru a fi reprezentative, trebuie separate de biserici si trebuiesc conduse de catre oameni competenti si morali. Iar societatea, pentru a functiona in consens, are nevoie de o clarificare a dreptului de proprietate, de un consens in taxarea propritatii, dar si de a asigurara nevoilor de baza ale cetatenilor sai.

Axa care ne poate salva de comunism

Suntem, asadar pe o axa verticala CREATOR – CREATIE – PROPRIETATE – TAXARE – VBN (Venit de Baza Neconditionat) pe care incercam sa o promovam si care, dupa discutiile avute pe acest subiect, pare a se misca in adevar. Pentru ca se leaga de aceasta axa multe solutii la problemele actuale: justitie, fiscalitate, deficitul de personal, evitarea totalitarismului, punerea statului in matca sa fireasca, aceea de creatie a Omului, nu de Putere asupra Omului, redarea demnitatii cetatenilor, implicarea sociala, egalitatea in fata legii.