Definita ca forma de exercitare directa sau indirecta a puterii poporului, democratia capata forme dintre cele mai diverse. Fiecare stat sau grup de state, analizate separat si mai apoi comparate, constatam ca au forme de democratie "originale" si sisteme politice care asigura o putere relativa popoarelor in conducerea societatii.

La orice sondaj de opinie, la intrebarea "care este cea mai liber stat din lume?", cred ca peste 90% din respondenti ar alege SUA ca prima varianta. Istoric vorbind s-ar putea ca cei ce au ales varianta de mai sus sa aiba dreptate. Luat pe etape, democratia in SUA a fost mai mult sau mai putin amenintata.

Un astfel de exemplu este cazul "Plamgate" desfasurat in perioada 2001-2006. Pentru cei care au vazut filmul "Fair Game" este insasi subiectul ecranizat al cartii cu acelasi titlu scris de Valerie Plam Wilson.

httpv://www.youtube.com/watch?v=MpMGQgXbOgA

In mare, subiectul tine de minciuna de care George Bush jr. s-a folosit pentru a invada Irakul si fata de care, ambasadorul Joseph Wilson a luat pozitie, el fiind una din persoanele care stia adevarul. Aceasta pozitie destul de incomoda Casei Albe, l-a determinat pe Lewis "Scooter" Libby, membru al administratiei, sa iasa in presa cu un articol in care deconspira pe Valerie Plam Wilson, sotia lui Joseph Wilson, ca fiind agent CIA, fapt ce are repercursiuni atat asupra familiei Wilson, cat si asupra persoanelor din reteaua la care Valerie lucra ca agent. Filmul merita vazut din prisma unor intrebari destul de dure, mai ales pentru cei ce inteleg democratia din Romania:

– ce putere are cetateanul in lupta cu alienarea unei administratii ce poate ataca interesele unei natiuni, mai ales ca siguranta si apararea acelui regim sunt platite din bani publici?

– ce protectie are cetateanul de rand in fata statului in cazul unei astfel de "lupte"?

– cum poate fi penalizata o administratie care aluneca de la interesele unui popor?

– cat de mult afecteaza scuze precum "lupta antiterorista", "impunerea democratiei", etc. libertatea cetatenilor unui stat?

– ce modele asigura cazurile politicienilor "vanduti" unor interese private, precum Adrian Severin – The Sunday Times sau Gazprom – Gerhard Schröder?

Bineinteles ca intrebarile de acest gen pot fi mai multe, unele din ele personalizate chiar la cazul Romaniei. Si pentru ca tot am ajuns aici am sa citez una din replicile favorite din film:

Democratia se castiga, ea nu este un dar.

Ori am trait cu totii momentul 1989 cand in Romania incepea sa se vorbeasca de democratie. Ce am facut noi, romanii, atunci? Am lasat altora puterea iar noi am asteptat ca puii in cuib sa fim hraniti cu "binefacerile democratiei". S-au gasit destul de repede persoane sau structuri care sa dea romanului frimiturile de la masa lor, fie ca ele erau galeti, subventii, alocatii, vorbe, ciori vopsite, 2 kilograme de zahar, o pelerina sau chiar iluzia unui loc caldut. Cand altii au vrut sa ne scoata din cuib si sa ne ajute sa devenim stapanii acestei tari, fie le-am strigat ca "nu ne vindem tara", ca "n-au mancat salam cu soia", fie i-am facut "dictatori" sau mai stiu eu cum, penalizandu-i la vot sau atacandu-i atunci cand ne-au taiat legatura asistentiala.

O mana de oameni, asa cum s-au priceput, au lucrat in tacere si ne-au adus acolo unde suntem azi: membri NATO, membri UE, cetateni europeni. Fie ca ei sunt oamenii de rand care si-au facut treba acolo unde sarcinile le cereau acest lucru, fie ONG-uri sau oameni din presa libera care au penalizat derapajele altora, cert este ca au existat si si-au platit pretul. Acum este lasata, cu chiu cu vai, sa-si faca datoria si justitia in timp ce derapajele sindicale, politice sau moguliene incep sa fie atacate, nu fara o reactie antidemocratica pe masura. Desi destul de greu se va ajunge la o democratie autentica, trendul este evident. Poate doar cei ce nu doresc sa vada nu pot observa ca ne indreptam catre o directie corecta.

Problema care este insa cea mai delicata ramane implicarea la nivel personal: eu, fiecare dintre noi, cu ce ajutam, zi de zi, democratia romaneasca? Pentru ca lipsa de responsabilitate, scuza nepriceperii sau frica nu sunt factori care sa creasca gradul de libertate si de bunastare a cetatenilor acestei tari.

Si am sa termin cu o concluzie a unui speech al lui Doug Wead pe care l-am auzit la Budapesta:

Ceea ce avem noi acum se numeste oportunitate economica si libertate democratica. Luati globul pamantesc, studiati tarile lumii si intrebativa: unde mai intalniti asa ceva? Jumatate din populatia lumii, daca ne referim la India, China si Rusia, nu au asa ceva sau abia acum incep sa le aiba. Daca analizam America Latina si Africa, greu vom intalni asa ceva.

Iar tu, cum te vei justifica generatiei urmatoare ca avand oportunitate economica si libertate democratica nu ai profitat de ele? Erai prea ocupat sa te uiti la TV? Unde erai tu cand lumea incepea sa-si ia soarta in maini, sa-si castige prosperitatea si bunastarea?

Iar fata de aceste doua avantaje mai adaug internetul, prin puterea informatiei in timp oportun, ceea ce poate constitui atat o unealta inestimabila in mainile noastre, cat si o modalitate de cunoastere si de asociere a celor care vor cu adevarat castigarea si mentinerea democratiei. Conditia este sa ne platim pretul. Pentru ca democratia nu ni se cuvine, ea nu este un dar, ci se castiga.