Dusmanul din interiorCred că nu este o noutate pentru nimeni faptul că fiecare entitate vie, fie ea şi un stat ca România, are duşmani. Până şi Dumnezeu se luptă cu forţele iadului într-o bătălie dintre bine şi rău. Ca această entitate să se poată lupta cu inamicul său uneori este bine să se vadă prin ochii acestuia. Aşadar ce ar face duşmanul României pentru ca victoria lui să fie deplină?

La cum arată ţara acum nu cred că mai are multe de făcut. Întâi de toate pentru că România e condusă prost şi pentru că cei mai mulţi cred că mergem pe un drum greşit. Apoi pentru că am ajuns să ne luăm la harţă partizanând pro sau contra de fiecare dată când orice idiot care iese pe sticla televizorului ne spune ceva. Ori pentru că am ajuns agresivi, nerecunoscători, inculţi şi nerăbdători inclusiv cu noi înşine? Şi exemplele pot continua. De ce toate astea?

Poate pentru că europenii ne percep ca pe hoţii continentului. La asta contribuie suma de furturi comise de conaţionali în alte ţări, asemănarea voită, cred eu, între termenul de rrom (gipsy) şi român, dar şi atitudinea unor politicieni ca Adrian Severin, Adrian Năstase sau Victor Ponta de a nu demisiona atunci când au planat asupra lor acuzaţii de furt sau plagiat. Astfel că la imaginea proastă a românilor duşmanul nu are prea mult de lucru. Ce ar mai putea face totuşi un duşman al României? Poate ar pune pe cineva să repete că nimic nu se mai poate face şi că românii sunt o naţiune de mâna a doua?

Sau pentru că trăim prost, mare parte dintre noi. Lucrând într-o economie în care munca este supraimpozitată pentru a susţine un stat obez şi sinecuri politice, unde plusvaloarea adusă este mică sau foarte mică, unde investiţiile bancare în cash flow funcţional sunt mici şi vor fi şi mai mici, nemaivorbind de o educaţie financiară adecvată. Adăugam costul mare al serviciilor de subzistenţă, reţeaua de hypermarketuri care înghite o mare parte din veniturile populaţiei şi dobânzile bancare foarte mari. Ajungem la un nivel de trai mic în comparaţie cu al celorlalte ţări.

Ce ar mai avea un duşman al României de făcut? Poate să împingă deficitul bugetar către valori în care împrumuturile statului să apese pe generaţiile viitoare? Plus dirijarea fondurilor către pensii şi salarii nu către investiţii. A! Şi atragerea de fonduri europene cât mai mici. Cu alte cuvinte să nu se schimbe nimic sau să se mai înrăutăţească pe unde mai este posibil.

Sau pentru că managementul în România este sub orice critică. A citit cineva Legea răspunderii ministeriale? Nu există obligaţii ale celor care ne administrează ţara şi nici penalităţi sub forma de contravenţii şi infracţiuni. Lăsate la aprecierea Codului Civil sau a Codului Penal, faptele de corupţie, proastă administrare a statului sau lipsa de eficienţă sunt greu de dovedit şi, chiar dacă s-ar face, procedura de reţinere şi cercetare este extrem de greoaie. Aşadar România este un rai pentru incompetenţii ce doresc îmbogăţirea peste noapte pe seama politicii şi a sinecurilor.

Ce ar mai putea face un duşman al României ca să se asigure că lucrurile merg prost? Să se asigure ca acest SISTEM să rămână intact? Nimic să nu se schimbe?

Sau pentru că românii au ajuns o populaţie căreia nu-i mai pasă. Acţiunile civice se fac cu o mână de oameni atunci când chiar trebuie făcut ceva sau contra cost cu o maşină de propagandă tot mai gripată atunci când interesul unui partid sau a altuia o cere. Suntem scârbiţi de politică pentru că o percepem ca pe ceva negativ şi stă sub puterea noastră de a înţelege ce se întâmplă în spatele acţiunilor politicienilor şi ale statului, pentru că nivelul de cultură politică este extrem de mic. De menţinerea la un nivel mic se ocupă "formatorii de opinie" plătiţi bine de cei care au interesul de a induce în populaţie că e bine ca X sau ca Y să ne conducă iar ieşirea din a gandi în afara lui X sau Y poate fi periculos. Cum altfel ne-am explica menţinerea la putere a unui Iliescu sau a mai ştiu eu căror persoane controversate.

Ce ar mai avea de făcut un duşman al României? Poate să se asigure că ţara este divizată între susţinătorii lui X si susţinătorii lui Y. Inclusiv în familie fratele şi sora sau tatăl şi fiul trebuie să se certe iremediabil pentru că susţin pe X sau pe Y?

Trăgând linie şi adunând şi prostiile unui Ponta ce se crede şeful de stat al unui trib din Africa apărat de un sistem care începe să scârţâie în faţa acuzelor aduse de justiţie sau de o parte a presei şi a blogosferei, duşmanul României ar cam şoma în misiunea lui de a ne vedea pierduţi pentru totdeauna. Deşi ar mai fi un loc unde ar putea să mai facă câte ceva: în interiorul nostru ucigând speranţa că într-o zi vom începe să gândim că se poate şi altfel. Apoi că putem gândi împreună. Să comunicăm liber, aflând că nu suntem singuri şi că suntem asemănători. Ca apoi să putem acţiona eficient având posibilitatea de a ne schimba soarta, conducerea, politicienii, ţara. Că de fapt schimbarea stă în puterea noastră şi că schimbând ce facem acum ne schimbăm viitorul.

Paretto spunea că 20% din oamenii unui grup produc 80% din rezultate. Aşa că nu e nevoie ca toţi să avem speranţă, să gândim altfel, să comunicăm, să ne asociem, să acţionăm împreună, să (ne) schimbăm. E suficient ca doar 20% dintre ei să o facă pentru a ajunge în punctul de balans (The Tipping Point).

Tu eşti printre ei sau încă mai asculţi de duşmanul din interior?