E criza. TV-ul, radio, ziarele, oamenii au grija sa ne faca sa nu uitam: e criza.

A nu vorbi despre criza si a nu-ti da cu presupusul este o lipsa de mondenitate. Ce esti prost? Toata lumea vorbeste, stie, da asigurari… Ochii pe criza!

Dincolo de astea, exista cineva: e parinte. E mama, tata, are copii. E amenintat de somaj, de evacuare din casa cu ipoteca, e amenintat de euro care creste ca Fat-Frumos. In rutina asta, rezista – unii se sinucid absurd -, nu da in patima alcoolului – altii o fac ca sa uite -, a drogurilor, raman oameni. Cum, necum, se lupta, numai ei stiu cum si au ce le pune pe masa copiilor. Rezista.

Nu se plang: n-au cui. Ceilalti din jur vor rade, desi si ei sunt in aceeasi groapa: asa suntem noi, romanii. Parintii ori nu-i mai au, ori nu-i pot privi in ochi pentru ca si ei sufera: parintii de doua ori mai mult, ca n-au cum sa ajute. Ce vina au ei? S-au dus la camp sa faca Normele la CAP, s-au trezit dimineata ca sa-si faca drum la serviciu… Nu era altceva. Acum isi privesc copiii cu copii cum sufera. Ii privesti in ochi si vezi o mare cenusie de neputinta. Si rezista.

Langa ei sunt copii care nu inteleg: anul trecut tata era mai vesel, avea timp de noi, era mai linistit. S-a schimbat. Parca si mama. Eu sunt de vina? Dar notele mele sunt bune, nu cer mare lucru. As vrea sa am si eu ce are colega/ul de banca dar stiu ca nu se poate. Asa zice mama, desi acum un an puteau: OK. N-am sa mai cer. Rezist.

Mai departe sunt, tot oameni care, ce-i drept, putini, au afaceri. Platesc trimestrial taxele, impozitul pe profit, suporta controalele, indura clientii, furnizorii, bancile, nepasarea. Acum simt ca nu mai pot: ar inchide dar nu-i lasa inima. E trecutul lor aici, sunt ani, zeci de ani. Au raspunderea celor de care s-au atasat si care si ei paca vad si spera sa reziste. Apoi vine alt trimestru, alte taxe, impozite, penalizari, intarzieri … Rezista.

Parinti, copii, salariati, patroni, ei sunt eroii: „calitatea lor umana isi permite sa ignore celebritatea pasagera„, spune, pe unul din blogurile DailyBusiness, Mihaela Tudorancea, Senior Partner, Nefertiti Human Capital Consulting! Aleg calea grea dar corecta. Zilnic.

In cealalta parte sunt altii: formeaza un grup pestrit, cu gura pana la urechi, sunt la moda, superficiali, bloggeri rozaliu-cenusii, sunt drogati, alcoolici, prostituate, falimentari, speculanti, smecheri, tepari, hoti, destepti, manelisti, cocalari, clocari, pesti, mardeiasi, cutitari, recuperatori, nesimtiti, spagari, criminali, datornici, imbuibati, …

Ei „nu au mai rezistat„: calitatea proasta si superficialitatea  i-au indemnat la stratageme ieftine si la „alipirea la celebritate”.

Respect,

Andrei!