Motto: „Saracia este parintele revolutiei si a crimei.”

Aristotel

person_mirrorScriam acum un an ca tendinta sociala este de micsorare a clasei de mijloc si migrarea ei fie catre zona oamenilor saraci fie a oamenilor bogati. Aceasta tendinta a fost descoperita de ceva timp in vest si se poate observa cu ochiul liber in tarile americii latine, dar si in Europa de est. Fenomenul se mai numeste si „polarizare sociala„. Si s-a mai observat ca, in tarile in care aceasta polarizare este accentuata, coruptia, criminalitatea, abandonul scolar si indicele de mortalitate sunt in crestere, in timp ce amenintarile la adresa libertatii sunt tot mai mari.

In raport cu aceasta, statul, ca organism care trebuie sa mentina echilibrul social intr-o tara, are doua variante pentru a-si indeplini misiunea: fie ajuta pe cei saraci sa intre in clasa de mijloc, fie ii taxeaza pe cei bogati ca sa le dea impresia celor saraci ca pot trai ca fiind in clasa de mijloc. Pana acum s-a ales varianta doi printr-un sistem de asistare sociala ce a ajuns la final: statele nu mai pot sustine nejustificat un  numar mare de asistati, fie ca vorbim de pensionari, bugetari de lux, agentii de stat, intreprinderi cu capital de stat, etc. Pe de alta parte s-a format o clasa de dependenti care nu face nimic sa se schimbe. Se vede asta in Grecia, in tarile baltice si, in curand, daca nu se schimba nimic, se va vedea si in Romania.

Ramane varianta doi doar ca o doctrina social-democrata nu va recunoaste niciodata asta: politicienii si partidele asa zis de stanga pot pierde privilegiul controlului miscarii sindicale, a banilor ce vin din cotizatii, din afacerile liderilor sindicali cu statul, pierd influenta, contracte, bani, putere. Mai mult, pot pierde un electoral care doreste sa nu lucreze sau sa lucreze fara sa gandeasca la directia in care se indreapta. Il vedeti pe Iliescu promovand deschiderea de IMM-uri sau PFA-uri de catre bugetarii care vor fi dati afara cat de curand? Il vedeti pe Iliescu sustinand cota unica de impozitare si scoaterea ajutoarelor de stat catre „paturile defavorizate”?

Nu, sigur ca nu si, in acest context, social-democratia devine o utopie: pe de o parte PSD este un partid cu oameni deveniti bogati dupa moartea lui Ceausescu (cum observa cineva pe un site, 2/3 din top 300 cei mai bogati romani sunt urmasi, pana la a treia generatie, a fostilor nomenclaturisti PCR, ai securistilor sau privilegiatilor dinainte de 1989), iar pe de o parte, doctrina socialista devine evident falimentara pentru tarile care o aplica si isi va pierde reprezentativitatea.

De aceea cred ca este timpul incurajarii masurilor de sustinere a initiativei private, nediscriminatoriu, dand sanse egale celor care doresc sa-si deschida o afacere, dar introducand penalitati celor care schimba jocul dupa cum le place lor, asa cum s-a intamplat prin actiunea abuziva a statului in mediul de afaceri. Mai mult, este momentul introducerii notiunilor de educatie financiara in scoli, intr-un demers care sa fie in temeiul prevenirii saraciei, decat combaterii ei.

Doar ca la noi, la dorinta evidenta a electoratului de a vota dreapta se raspunde fie cu „infratirea liberalo-pesedista”,  fie cu actiuni comuniste de suprataxare si fortarea mediului de afaceri de a migra catre zona evaziunii fiscale. Actiuni politice idioate care, in loc sa ajute, fac mai mult rau.  Cum spunea cineva, „suntem tara in care politicienii au ajuns sa faca cel mai mult rau propriului popor„.  Dar oare noi nu avem nicio vina?