Sunt nenumarate cazurile in care viata, timpul, banii sau viitorul sunt la limita. Noi suntem actorii acelor momente, implicati intr-o situatie existentiala sau nu, dar pe care o dorim  a fi reparata sau rezolvata.

Am trait situatii in care am avut pe cineva bolnav sau noi insine am fost operati. Am vrut ca doctorul care ne opera sa fie cel mai bun, sa fie inconjurat de excelenta. Anestezistul care participa la operatie sa fie si el foarte bun. Aparatele sa functioneze perfect. Am dorit excelenta. Sanatatea noastra a depins de asta.

Am avut, poate altadata, cazuri in care am fost confruntati cu legea. Am dorit ca avocatul personal sa fie cel mai bun, mai bun decat al partii adverse. Am dorit ca judecatorul sa fie acoperit de excelenta ca sa judece cazul corect. Libertatea sau banii nostri au depins de asta.

Am calatorit cu trenul, cu taxiul, cu autobuzul, cu avionul. Am presupus ca mecanicul de locomotiva, soferul, pilotul sunt cei mai buni: ne vor duce la destinatie la timp si fara evenimente. Aparatele vor functiona normal, motorul, rotile, toate sistemele: suntem convinsi ca cineva profesionist le-a verificat si le-a intretinut. Acel cineva ne dorim sa fie cel mai bun in domeniu, sa fie un expert. Viata noastra a depins de asta.

Ne trimitem copiii la scoala: pentru asta muncim, sa oferim copiilor nostri o educatie corecta, bazata pe cunostinte si un caracter frumos. Ne dorim ca educatoarea sau profesorul copiilor nostri sa fie un expert in domeniul copiiilor, al educatiei, psihologiei si pedagogiei. Viitorul copiiilor nostri depinde de asta.

Exemplele pot continua: cerem excelenta. Mai mult, o presupunem de cele mai multe ori si mergem pe incredere: cine si-a testat mecanicul de locomotiva inainte sa mearga cu trenul? cine a dat un test medicului inainte de operatie? cine macar a vazut carnetul de conducere a soferului de taxi cu care a mers ultima data?

Ca sa oferi excelenta ai nevoie de timp, de greseli, de dedicare si responsabilitate: un specialist se formeaza in multi ani de pregatire, invata din greselile lui sau ale altora, citeste, este dedicat si focalizat pe domeniul lui si responsabil pentru actiunile sale.

Daca de la altii dorim excelenta, ce anume cerem, in schimb de la noi? Cand am citit ultima data o carte? Avem timp cu noi? Cum vedem greselile? La ce suntem dedicati si fata de ce suntem responsabili?

Mai avem aceeasi masura in cazul nostru? Mai cerem excelenta? NU! Pentru ca vrem totul acum, cat mai mult, tunuri. Daca nu le obtinem ne pedepsim, suntem stresati, ne imbolnavim, suntem nervosi, nu mai avem rabdare. Fugim de greseli prin teama de a incerca, iar acolo unde le vedem la altii dam cu vorba care doare mai mult decat oricare palma. Suntem dedicati mai mult hobby-urilor noastre, traiului bun, berii si gratarului, televizorului si jocurilor video, barfei si scurgerii timpului, somnului si relaxarii. Iar responsabilitatea este o limba straina.

De ce avem masuri diferite? De ce suntem mai duri cu ceilalti decat cu noi? Si, mai ales, ce facem pentru excelenta? Dar cand ne intalnim cu ea?

Pentru ca unii din noi suntem doctori, anestezisti, mecanici, soferi, invatatori …

Andrei.