Prima data cand am auzit aceasta asociere, ca orice lucru care se leaga de ceea ce stiam fara sa intelegem ca, unite, formeaza o sinergie, a fost la o intalnire de afaceri la care, prietenul meu Dan Dinca, explica ce reprezinta. Din limita de timp, Dan a ramas cu subiectul oarecum in coada de peste desi a fost foarte concis si explicit. Poate nu era momentul pentru mine.

ProfitAcum cand am auzit despre aceasta asociere, desi mi se parea cunoscuta, nu-i gaseam sensul. A fost introdusa intr-o carte de negociere in afaceri scrisa de Leigh Thompson si pe care o citesc acum.

Ce pare ciudat este asocierea de sentiment cu cea de matematica care inseamna profitul: de aceea nu mi-a picat fisa prima data. Dar acest profit nu are doar sensuri financiare sau monetare cat si pe cele de foloase, de avantaje: daca urmezi un lider care iti ofera recunoastere sau un sistem care iti ofera acelasi lucru, nu este important, atata timp cat acea recunoastere reprezinta un avantaj care satisface o trebuinta din piramida lui Maslow.

Sau sa ne gandim la criza care a inceput ca una de incredere atunci cand bancile nu mai dadeau acele randamente care sa produca un profit pentru clienti.

Desi increderea este legata si de alti termeni, cum sunt congruenta intre vorbe si fapte sau de dovedirea unor asteptari, (ceea ce insemna acelasi lucru dar reprezentand mai mult o pastrare a imaginii care a fost construita ca o asteptare si cautata ca reala in prisma unor fapte) ramane un sentiment straniu: daca mergem cu trenul chiar daca nu cunosc personal mecanicul de locomotiva, faptul ca am ajuns la destinatie ma face sa am incredere in acea persoana sau mai degraba in imaginea de "mecanic de locomotiva". Suna complicat? Nu este: pentru ca uneori avem incredere atat in imaginea unei persoane cat si in persoane identificate.

Dar cum ramane cu profitabilitatea si increderea in aceste vremuri de criza?

In situatia in care majoritatea doresc sa subziste, incepand cu acest guvern idiot care incearca si el sa subziste dar politic, a vorbi de profitabilitate poate reprezenta un nonsens. Totusi, vorba unui prieten, daca e criza nu mai mananci? Sau nu te mai speli? Ceea ce inseamna ca dai bani pe mancare sau sapun si sampon. Iar cineva ti le ofera in schimbul unui profit.

In acest caz, daca necesitatea pentru care au fost cumparate a fost satisfacuta, apare increderea: in produs si in firma sau persoana care le ofera. Si, extinzand la mai multe trebuinte, extindem si increderea. De aici si expresia cu "Cercul de incredere" despre care am auzit intr-un film cu Ben Stiller si Robert De Niro: fiecare il avem si il modificam permanent prin includeri sau excluderi de bunuri, servicii, persoane sau imagini (pozitii). Avem incredere in fata care ne tunde, in liftul cu care urcam 7 etaje, in biserica si in sotie sau in parinti. Nu mai avem incredere in Guvern, in serviciul de comert prin TV dupa ce ne-a pacalit (ne-a inselat increderea) si ne-a trimis un set de scule care s-a rupt imediat, in agentul imobiliar care mi-a oferit un pret mai mic la inceput dar l-a marit de la agentie pana la proprietate, in fosta diriginta care mi-a scazut nota la purtare intr-a X-a, etc.

Sentimente dupa care judecam si suntem judecati, desi tot ce ne trebuie sunt cateva lucruri simple care sa ne asigure confortul fizic, emotional, spiritual si material… Asa ca, satisfacerea unor trebuinte, mai multa aplecare catre clienti, ne poate aduce incredere din partea lor in noi si in produsele sau serviciile noastre si, poate, trecand de acest pas sa ne gandim si la profit. Pentru ca, odata obtinut,  profitul determina incredere si, de aici, cercul functioneaza de la sine. Gresesc?