Pentru cine a vazut Piratii din Caraibe  – La capatul lumii,  amintiti-va atitudinea de final a Lordului Cutler Beckett cand intelege ca a pierdut batalia cu Will Turner si Capitanul Jack Sparrow. Atunci este momentul in care ramane singur, el, un nobil, de obicei inconjurat de o societate inalta care-i admira virtutile.

De ce spun asta: uitandu-ma in jur observ cum lumea se schimba cu o viteza supersonica: in copilarie traiam in R.S.R. – comunism, tineretea in P.D.S.R. – neocomunism, m-am insurat in perioada capitalismului salbatic, copii s-au nascut in epoca internetului si a informatiei ca sa ajung la maturitate sa traiesc o criza de sistem care anunta o noua epoca. Alta?

In trecut, pana s-a trecut de la antichitate la feudalism au trecut 1000 de ani. Acum se schimba epocile  si informatia mondiala cu viteza batailor de inima.

Inca avem printre noi comunisti, neocomunisti, securisti, capitalisti salbatici, informaticieni autoinclusi intr-o lume virtuala, oameni incremeniti intr-una din epoci. Este ca intr-o cursa cu obstacole in care, la fiecare tur, alergatorii nu mai au forta sa sara peste bara pusa acolo de cineva si raman inerti, strigand dupa ajutor, nevoiasi, incremeniti in situatie. Altii, mai smecheri, se descurca si merg mai departe. Nimeni nu-i poate invinovati: Klausewitz spunea ca „o decizie proasta este mai buna decat nicio decizie„.

Insa nimeni nu castiga in cursa asta: la final ramanem singuri si n-avem cu cine imparti victoria. Ca Lordul Cutler Beckett singuri in fata vietii si a mortii, doar cu amintirile, singurele care ne vor insoti pe lumea cealalta.

Andrei.