Motto: "Not he who has much is rich, but he who gives much."
Erich Fromm

image_1In afaceri este bine sa nu deschizi discutii despre 4 subiecte: politica, sex, religie, rasa. Aceste 4 subiecte trebuie evitate pentru ca nimeni nu detine adevarul, sunt incarcate cu sensibilitati si subiectivitate si pot naste sentimente adverse fata de cel care le abordeaza.

De asemenea precizez ca nu sunt membru nici unui partid politic din Romania sau de oriunde altundeva si am evitat sa ma pronunt asupra unui aspect politic sau a altuia.

Totodata nu pot ramane impasibil atunci cand ma simt manipulat, mai ales atunci cand aceasta actiune este atat de grosolana, incat se poate prinde oricine ca exista un interes si ca, daca se dau bani grei pentru a ma manipula, inseamna ca sunt important: ca individ, poate ca grup, dar sigur ca entitate electorala.

Si atunci incep sa ma uit mai atent la ce se intampla in jur, iar ceea ce vad nu doar ca-mi displace, dar incepe sa ma sperie, sa ma ingretoseze, sa ma faca sa-mi pun probleme existentiale, ca tata responsabil fata de viitorul copiilor mei, ca proprietar al unei afaceri in care investesc zilnic.

1. Cum vad eu rolul politicienilor

Un politician ar trebui sa fie preocupat de cadrul legal care sa asigure, sa mentina si sa dezvolte un climat economic, politic, social, cultural, spiritual si financiar "sanatos" in concordanta cu dorintele de prosperitate ale poporului care l-a ales. El trebuie sa stie catre ce doresc cetatenii acelei tari sa se indrepte tara lor, sa stie climatul si conditiile internationale, sa fie in legatura cu partile, institutiile sau organismele cu care statul are tratate pe care trebuie sa le respecte, sa stie care sunt amenintarile la adresa statului si sa ia masurile necesare. De asemenea, sa creeze acele organisme care sa vegheze la echilibrul creat si la evitarea derapajelor de natura sa atenteze la siguranta cetatenilor, al statului sau a climatului "sanatos".

Si pentru asta sa fie ales direct de catre cetatenii din circumscriptia sa si nu de partide. Si sa fie recompensat pentru activitatea sa astfel incat sa-si dedice majoritatea timpului in indeplinirea acestui scop.

2. Ce se intampla acum?

Scena politica este divizata in doua:

– PDL, o parte din blogosfera si Traian Basescu;

– o coalitie in care intra PSD, PC, PNL, UDMR, Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor, Dinu Patriciu, Trusturile de presa Intact si Realitatea-Catavencu, adica restul.

Ieri s-a dus o lupta in urma careia, guvernului minoritar condus de presedintele PDL, Emil Boc, i s-a retras sustinerea parlamentara, Romania avand acum un guvern interimar.

Si se mai intampla ceva: lupta se da la un nivel foarte scazut, sentimental, se duce cu ura, fara respect fata de cel cu care se duce lupta, mai ales din partea adversarilor lui Traian Basescu. Acest aspect arata ca este o miza mai mare decat se lasa sa se inteleaga iar TB si PDL sunt obstacole in calea dorintelor opozantilor sai.

3. Care este miza?

Miza este obtinerea puterii si a avantajelor care decurg din ea: bani, influenta, masini de facut bani, privilegii. Si nu pentru populatia care i-a votat si fata de care exista o prapastie atat de mare incat politicienii traiesc intr-o lume paralela cu cea a oamenilor pe care ar trebui sa-i slujeasca asa cum am aratat la punctul 1.

Mai exista o reforma sau inceput de reforma, necesara Romaniei, negociata si aceptata de catre toti, dusa la fapte de PDL si Traian Basescu, dar nedorita de opozantii sai. Sub imperativul unei stari de liniste nationale (stim sloganul: "dormi linistit, FNI vegheaza!") opozitia ataca si provoaca tocmai acea tensiune de care spune ca este vinovat Traian Basescu. Iar asta este minciuna si manipularea care, folosita si nerecunoscuta, indica gradul de respect fata de electoratul acestei tari: nu suntem atat de idioti incat sa nu vedem aceste realitati. Astfel incat, cel putin in ochii opozitiei, miza este – n-am spus-o eu ci Cristian Tudor Popescu – prostimea votanta. Lupta pentru prostii aceste tari care, ma tem ca nu exista. Romanii sunt mai inteligenti decat cred ei: intru in casele lor, interactionez cu ei, le iau pulsul, de la proprietarul de afacere care se relocheaza si pana la tanarul care intra prima oara in Timisoara si cauta chirie, toti, fara exceptie, sunt persoane inteligente. Daca nu ma credeti pe mine, mergeti pe blogul Politeia care se deplaseaza periodic printre oameni si ia contact cu cei din strada.

4. Unelte

Incepand cu raspandacii de partid care au bloguri cu dedicatie sau pun comentarii de toata jena si pana la televiziunile partinice, in lupta sunt folosite cam toate mijloacele si uneltele care pot inclina balanta de o parte sau de alta a partilor aflate in acest joc. Cel mai mult ies in fata posturile de televiziune Antena 3 – nu-l mai urmaresc demult, deci nu-mi cereti sa-l caracterizez acum – si Realitatea TV care, practicand un joc mai abil prin a chema la emisiuni si pe cei de la PDL dar nedandu-le timp sa raspunda, fiind coplesiti numeric sau verbal de catre ceilalti invitati, nu-i lasa sa se exprime. Mai mult, in ultima vreme, campaniile de genul "Noi vrem respect" folosite si de sindicatele care au un parteneriat cu PSD, au politizat si reprezentativitatea pe care si-o asumau pentru cetatenii tarii.

5. Cine pierde?

In acest timp, probleme grave precum:

– aflarea adevarului despre revolutie (cazul Doru Maries aflat in greva foamei);

– cursul valutar care fluctueaza in functie de acest joc politic si care ataca veniturile si cheltuielile populatiei;

– mediul antreprenorial care se sufoca sub un balon de bugetari supradimensionat;

– lipsa investitiilor guvernamentale care ne lasa in continuare fara o infrastructura vitala;

– mediu bancar lasat sa practice o politica de zapcii la adresa clientilor sai;

– migratia populatiei cu drame ce tin de la trafic de persoane, prostitutie si pana la abandon familial;

– inflatie si somaj in crestere

si problemele pot continua, nu sunt nici macar amintite. Pentru ca, in afara celor care s-au pozitionat in exteriorul acestor efecte, adica politicienii care practica acest joc, noi toti ceilalti pierdem cu fiecare zi cate ceva: timp, bani, sperante, vise, libertate, siguranta … pe care niciun politician nu ni le mai poate da inapoi.

De aceea eu unul spun: STOP! E PREA MULT!