INFORMATIA

Informatia este un element al comunicarii, o expresie de genul „Andrei a fost aseara la Bamboo” in care identificam un emitator, un mesaj (cu valoare de adevar sau de falsitate), un limbaj accesibil celui pentru care a fost emisa informatia, un receptor de mesaj si un scop urmarit de catre emitator prin transmiterea informatiei.

Ceea ce nu stim in privinta unei informatii este valoarea de adevar a mesajului si scopul urmarit de catre emitator. Iar acestea sunt elementele cele mai importante din punct de vedere social, asa cum vom vedea in continuare.

VIRUSUL INFORMATIONAL

Cei mai multi dintre noi, cand auzim expresia „virus” ne gandim la un organism din exteriorul corpului uman sau animal care, in conditii specifice, poate influenta starea de sanatate a organismului gazda. Ceea ce este corect. Asocierea cu termenul „informational”, ne duce cu gandul la a ne imagina ca „virusul informational” este similar cu niste circuite integrate sau coduri de programare pentru calculator (zona in care cei mai multi nu incercam sa extindem granitele intelegerii din cauza competentelor noastre limitate in domeniu). Nu, acela este un virus informatic, si este similar cu virusul biologic doar ca se manifesta in interiorul unui computer sau a unei retea de computere.

Virusul informational este si el similar virusului biologic, insa mediul in care acest virus se manifesta nu este corpul uman ci societatea. Extinzand zona de actiune a acestuia, un virus informational este o mema introdusa cu scopul de a dezinforma si de a fi reprodus usor de catre cei infectati cu acest virus.

ADEVAR SI MINCIUNA

Spuneam la inceput ca mesajul unei informatii este purtator de valoare de adevar sau de falsitate. Cum adevarul este relativ, determinat de caracterul subiectiv sau obiectiv al mesajului, trebuie sa ne uitam si la ce referinte avem. Daca spun „Andrei este frumos”, informatia poate avea valoare de adevar, insa una subiectiva. Poate fi adevarata pentru cineva, dar la fel, ea poate fi falsa pentru altcineva care impartaseste alte gusturi.

Atunci cand cobor mesajul prin aducerea in context a unor termeni de referinta, atunci nivelul de adevar/minciuna obiectiv/a creste. In acest context, expresia ”Andrei este mai frumos decat Tudorel” are un grad de obiectivitate mai crescut. Insa nu suficient de mare incat sa fie declarata ca informatie adevarata obiectiv.

Cea mai buna masura a adevarului o constituie proba obiectiva. Daca proba este falsa, atunci mesajul raportat la acea proba este fals. Spre exemplu, daca afirm ca „Romania este cea mai bogata tara din Europa, conform sondajului Avangarde”, iar Avangarde a furnizat un sondaj dovedit eronat, atunci informatia are o valoare ridicata de minciuna.

INFORMATIE SI OPINIE

De cele mai multe ori suntem bombardati cu informatii false furnizate ca opinii, in baza dreptului emitentului acesteia la opinie. Se intampla pentru ca cu greu facem diferenta dintre cele doua: ce este informatie obiectiva si ce este opinie subiectiva?

In timp ce o informatie obiectiva trebuie sa includa si baza de verificare a acesteia, opinia este o informatie cu un grad ridicat de subiectivitate. Caz in care opinia (spre exemplu ceea ce scriu eu in acest articol), nefiind bazata pe probe, ar trebui sa ridice receptorului un set de indoieli pe masura: Daca nu este adevarat? va trebui sa spuna acesta.

Bun, dar cum verific? Adevarul este ca nu ai cum. O expresie de genul „Andrei se pare ca minte” nu poate fi adevarata obiectiv decat in masura in care opiniile lui Andrei se bazeaza pe probe ce pot fi verificate. In caz contrar suntem pe o plaja de susceptibilitate care merge de la neincredere totala la incredere oarba. O plaja extrem de vasta si de generoasa, pe are infloresc multe meme introduse de asa-zisii „formatori de opinie”.

Informatia, asadar, reprezinta un mesaj a carei valoare de adevar obiectiv trebuie sa fie certa. „Andrei are 49 de ani” este o informatie care poate fi probata cu documentul de identitate al lui Andrei. Iar verificarea transforma total informatia, aducand-o in zona de maxima credibilitate. Sau de minciuna.

PRESA – DE LA INFORMARE PANA LA SCANDAL

Presa este a patra putere in stat, ori asa ar trebui sa fie, pentru ca,

– folosind informatia poate corija deviatii sociale sau poate pune in fata publicului fapte si aduce in atentia opiniei publice actiuni corecte sau incorecte ale statului si reprezentantilor sai

– folosind opinia de buna credinta si competenta poate descrie marcaje de morala pentru o societate aflata in momente dificile.

Insa, mai poate presa din Romania sa faca asa ceva? Mai poate ea fi credibila cand stirile se fabrica in birou, in fata calculatorului iar pentru opinie se platesc bani multi, acceptati de mercenarii media? Un lucru extrem de grav, care a virusat societatea atat prin pierderea credibilitatii cat si prin efetele memelor furnizate spatiului public.

Cazurile sunt de notorietate. Procese penale in care s-a dovedit ca un anumit trust de presa a mintit si a santajat. Sentinte date de institutii abilitate (si alea controlatepolitic), deoarece emitatorul media a furnizat stiri false.

Si totusi procesul pare de neoprit. Motivul? Cel invocat de ei – libertatea presei. Cel invocat de cei ce ar trebui sa intervina – libertatea de opinie si existenta unei audiente care doreste aceste tipuri de mesaje. Motivul real? Pentru ca interesul celui ce finanteaza acest tip de presa este de a produce intentionat dezinformare sau/si confuzie, pentru obtinerea de foloase pentru sine sau pentru grupul din care face parte sau pe care il deseverste.

FAKE NEWS

Termenul este destul de uzitat de ceva timp si nu cred ca nu ii stiti sensul: acela de informatie falsa transmisa ca adevar, cu foarte multe caracteristici de virus informational. Ce nu stim insa este care sunt efectele reale ale Fake News.

Separat, poate produce cateva daune, minore. Insa, intr-o ofensiva dusa de catre razboiul memetic (informational), efectele Fake News sunt dintre cele mai grave. De ce? Pentru ca in mod normal ratiunea, educatia, experienta si credintele noastre sunt straturi de protectie, precum anticorpii emisi de catre organismul sanatos. Insa presa poate sparge usor aceste straturi de protectie din cauza gradului mare de credibilitate cu care a fost etichetata in trecut, din cauza nivleleor de educatie diferite, din cauza experientelor limitate si a credintelor neuniforme social. Nu degeaba se spune: „Nu te intreba daca Fake News fuctioneaza, intreaba-te cand te va atinge prin efectele sale”.

De ce credeti ca exista oameni care mai cred ca Ion Cristoiu este un gazetar ingenuu care urmareste adevarul? Sau ca B1TV este in continuare o televiziune de informatii si ca nu manipuleaza? Orica Basescu este un politician interesat de continuarea luptei anticoruptie in Romania. Oare nu pentru ca toti acestia au avut candva un grad de credibilitate ridicat, depasit in urma publicarii sau transmiterii unor informatii si opinii bazate pe fapte inventate sau pe probe nedovedite?

In consecinta, Fake News este o informatie falsa transmisa ca adevar, cu valente de virus social, al carui emitent urmareste introducerea in societate a unor credinte false despre institutii, persoane sau alte elemente sociale pe care doreste sa le compromita.

LEGILE FAKE NEWS

Orice organism sanatos va dori sa se fereasca de virusi. Cand suntem raciti stam acasa, atat pentru a feri corpul de actiunea mai multor virusi, cat si pentru a nu fi transmitatori ai acestora catre altii. In plus, ne ajutam organismul cu ceaiuri, medicamente si o alimentatie bogata in vitamina C.

Ce facem cand suntem contaminati cu virusi informationali? Ne izolam de sursa de infectie? Sigur, unii dintre noi o facem. Insa prima intrebare este daca stim sau nu ca suntem infectati. Care sunt simptomele? Iar adevarul este ca nu stim. Ba mai mult, ii infectam si pe altii, transmitand mai departe virusul informational.

Un studiu de caz despre cum functioneaza Fake News a revelat ca rusii, in timpul alegerilor din SUA, au infiintat cateva conturi false pe twitter in care s-au obtinut, pentru fiecare cont, intre 30 si 100 de urmaritori. Apoi au introdus simultan o mema, o stire falsa prin toate conturile. Masurat pe cele cateva conturi, pentru fiecare, stirea s-a raspandit putin, la un procent mic dintre urmaritori. Insa, la nivel macro, numarul receptorilor si faptul ca mesajul a fost retransmis prin sute de conturi catre nivelurile II, III, … de cercuri de urmaritori, a produs o epidemie.

Iata ca avem o problema. Una pe care nu omul, ci societatea ar trebui sa o rezolve. Urgent si eficient. Iar singura reglementare o reprezinta Legile Fake News.

PEDEPSE

Ce ar trebui sa contina aceste legi?

1. O evidenta a surselor de Fake News. O lista publica care sa spuna societatii ca sursa transmitatoare este de incredere sau nu.

2. Cazierul de fake news. Asa cum avem un cazier judiciar sau fiscal, ar trebui sa avem si unul informational. Daca ai raspandit sau ai emis Fake News, atunci cazierul tau trebuie sa mentioneze acest aspect.

3. Transparenta veniturilor si platilor. De cele mai multe ori, sursele de Fake News sunt foarte bine platite. Identificarea celor care finanteaza ne poate conduce si la scopul dezinformarii.

4. Informarea publica despre Fake News cu potential de epidemie sociala. Prin surse de incredere, societatea trebuie sa informeze cetatenii despre mesajul virusului informational, despre probele care contrazic acest mesaj, despre emitentul si distribuitorii de fake news.

5. Pedepse. Trusturile media care s-a dovedit ca au distribuit fake news trebuie sa fie penalizate financiar suficient de mult astfel incat recidiva sa nu mai fie posibila. Iar pedeapsa sa fie transmisa public si inscrisa in cazierul informational al acelui trust de presa. La fel si pentru „formatorii de opinie” a caror informatii, nu opinii, sunt dovedite false. daca insa formatorul de opinie introduse informatii false in sustinerea opiniilor sale, atunci va fi considerat transmitator de fake news si va fi pedepsit ca orice emitent de virusi informationali.

Cine sa faca toate acestea?

Societatea (si nu eu) este obligata sa decida. Important este sa intelegem ca suntem in plin razboi informational (memetic) si ca preventia este intotdeuna mai buna decat tratarea unei boli.

FOTO: http://spillwords.com