Ieri PSD si-a anuntat candidatii la primariile de sector si la primaria capitalei. Nu insist asupra numelor, electoratul va decide din oferta partidelor in functie de cum va crede el de cuviinta.

Insist doar pe un aspect care ar trebui sa ingrijoreze: politicienii romani de succes par a fi cei care au profilul care sa convearga cu media asteptarilor profilului de politician dorit de votantii sai. O medie care fie este intamplatoare, fie este bine gandita.

Iliescu a fost adulat atat de muncitoarele de la APACA, cat si de intelectuali care au colaborat cu securitatea. Daca dorea in 89 comunism cu fata umana, el nu a zis nu unei integrari euroatlantice a Romaniei, ceea ce ia marit plaja de persoane care l-au acceptat ca lider politic.

Basescu a mers si el pe sarma, intr-un balans ce a contrastat de la ”Tiganca imputita!” si pana la aprecierea ce transpira din pozele de la Bruxelles, cand Merkel il batea prieteneste pe umar sau il asculta cu interes. Unii nu i-au iertat iesirea umorala fata de ziarista etichetata urat, altii da, contrabalansand cu aprecierea sa internationala.

Iata doua exemple care au atins cea mai inalta treapta politica, aceea de presedinte al Romaniei.

Dar ce te faci cand desemnezi un candidat precum Gabriela Vranceanu Firea la primaria Bucurestiului? Care sa fie plusul care sa balanseze minusul, adica faptul ca a fost condamnata pentru santaj, ca are un discurs radical si discriminatoriu (a nu se uita atacul la Iohannis pentru ca nu are copii), ori a dovedit in nenumarate cazuri ca este un nimic cu un caracter infect? Doar pentru ca este din PSD?

Daca atunci este adevarat, cat de jos moral, intelectual, educational, … sunt acei alegatori care ar vota-o? Eu cred ca pe asta as merge intr-o campanie electorala, daca as fi contracandidatul ei.

Si as avea un slogan de genul „NU VA PIERDETI CU FIREA!”.